85 de ani de la primul Dictat de la Viena

Regiunea Europei centrale şi de est s-a confruntat cu numeroase conflicte de graniţă şi dispute teritoriale după Primul Război Mondial. Perioada interbelică a fost una tumultuoasă pentru ţările din centrul şi estul Europei, cu alterări serioase ale graniţelor, pe fondul ameninţării reprezentate de declanşarea conflictului mondial şi prin manifestarea anumitor interese pe care statele Puterilor Centrale le nutreau în această zonă a continentului european.

În toamna anului 1938, la 29-30 septembrie, a fost semnat Acordul de la Munchen prin care Germania, Marea Britanie, Franţa şi regatul Italiei au acordat Germaniei Regiunea Sudetă, aflată în Cehoslovacia şi locuită în principal de germani, potrivit https://hi-storylessons.eu/. Această decizie a deschis uşa pentru cereri teritoriale în favoarea Ungariei şi a Poloniei. Polonia a preluat controlul asupra regiunii Teschen (Cesky Tesin), care se afla de-a lungul graniţei cehoslovace, iar ulterior, în martie 1939, a fost stabilit Protectoratul Boemiei şi Moraviei sub jurisdicţia Germaniei. Teritoriul Cehoslovaciei a intrat sub o amplă cupolă de influenţă a Germaniei, indică https://hi-storylessons.eu Acordul de la Munchen a dat o perioadă de trei luni în care să fie rezolvate cererile exprimate de Ungaria. Pe fondul presiunii internaţionale, Cehoslovacia a acceptat demararea negocierilor în oraşul Komárno, partea slovacă a râului Dunării, în apropiere de graniţa cu Ungaria, conform https://kafkadesk.org/. După două săptămâni de negocieri, delegaţiile Cehoslovaciei şi Ungariei nu s-au înţeles şi au cerut arbitraj din partea Germaniei şi Italiei.

În acest context, la 2 noiembrie 1938, la Palatul Belvedere din capitala Viena, avea loc primul dictat de la Viena, care a reprezentat un protocol, semnat în patru exemplare în limbile italiană şi germană, realizat prin implicarea miniştrilor de externe german, Joachim von Ribbentrop, şi italian, Galeazzo Ciano, prin care partea de sud a regiunilor muntoase ale Slovaciei şi partea de sud-vest a Ruteniei subcarpartice au fost date Ungariei. Zona reprezenta o suprafaţă de aproape 12.000 de km pătraţi şi aici trăiau peste un milion de locuitori – dintre aceştia, 87% erau etnici maghiari. Documentul a fost semnat de miniştrii de externe ai Germaniei, Joachim von Ribbentrop, Italiei, Galeazzo Ciano, Ungariei, Koloman von Kanya, şi Cehoslovaciei, Franz Chvalkovsky, potrivit https://legal.un.org/. Pentru transferul teritoriilor de la Cehoslovacia către Ungaria era prevăzută în anexa protocolului perioada 5-10 noiembrie 1938, iar etapele individuale de evacuare şi ocupare împreună cu alte detalii urmau să fie stabilite la nivel tehnic de o Comisie comună ungaro-cehoslovacă, mai indică https://legal.un.org/.

Această alterare a graniţelor, prin Primul dictat de la Viena din 2 noiembrie 1938, a fost anulată după încheierea războiului, prin semnarea Tratatului de Pace de la 10 februarie 1947 de Ungaria şi Puterile Aliate, care a intrat în vigoare la data de 15 septembrie 1947, conform https://www.durham.ac.uk/. Graniţa fusese redusă în lungime prin transferul a 14.200 kilometri pătraţi ai regiunii Rutenia de la Cehoslovacia la Uniunea Sovietică prin Acordul de la Moscova semnat la 29 iunie 1945 de Cehoslovacia şi Uniunea Sovietică, conform https://www.durham.ac.uk/.