+ 8%

radu vidaRADU VIDA

Am putea crede că e de bine. Că avem şi noi cu ce ne lăuda. Dar procentul din titlul editorialului de astăzi spune cu totul altceva. Că toboganul are panta înclinată. Că, în continuare, alunecăm spre un hău nedefinit. Că, în fine, nimeni nu face nimic pentru ca lucrurile să se îndrepte, sau, măcar să pară că o iau pe cărarea cea bună.

La un congres al oamenilor de afaceri autohtoni s-a folosit o expresie pe cât de inspirată, pe atât de trist adevărată: „Brandul nostru de ţară este munca necalificată şi subzistenţa”. Iar o cercetare temeinică a investitorilor autohtoni arată că numărul muncitorilor necalificaţi a crescut cu 8 la sută. În principal, zonele în care se folosesc tot mai mult muncitori necalificaţi se cantonează în domeniul industriei confecţiilor, textile, a vânzărilor de tot felul, a asamblării şi montării pieselor şi a manipulării mărfurilor. Sigur, cu diferenţe între principalele regiuni de dezvoltare ale României. Iar sumbrul tablou este completat de o scădere, e drept, mai mică, a forţei de muncă calificate. Este vorba despre un minus de 0,3%.

Înainte de orice, vreau să accentuez un adevăr: în Germania, pentru a fi vânzător de pulovere, trebuie să faci o profesională de 3 ani, cu practică în magazine de profil şi cu ore de teorie centrate în exclusivitate pe modalităţile moderne de vânzare a produselor croşetate. Nu cred că trebuie să vă mai spun că „profesionala” de acolo chiar cere prezenţă atât la teorie, cât şi, mai ales, la practica în magazine, prezenţă 100%., evaluarea periodică a cunoştinţelor, examene trimestriale şi la sfârşitul anului, precum şi dizertaţie teoretică şi temeinică evaluare practică la sfârşitul cursurilor.

La noi?

Merge şi aşa! Şi merge. Pentru că angajatorii umblă după plăţi jenante, statul ia la impozite de te cocoşează, iar angajatul face totul de mântuială. În paranteză fie spus, nu este vorba despre multinaţionale, acolo unde se caută cele mai strălucite minţi şi persoanele cu cele mai valoroase aptitudini pentru munca oferită şi, desigur, este remunerată mult mai bine.

Se practică mult şi nepotismul. Unul mai răsărit apucă să-şi încropească te miri ce mică afacere şi aduce în peisaj doar rude, cunoştinţe, consăteni şi alte asemenea. Se mândreşte că face o faptă bună, şi se plânge că nu poate oferi mai multe pentru că „vremurile sunt aşa cum sunt”.

Şi… ţine!

Ţine pentru că oamenii se lasă uşor pe tânjeală şi preferă efortului şi timpului „pierdut” prin şcoli profesionale, „să câştige un ban”. Şi , cu toate că banul e puţin, se mulţumesc şi cu atât, doar să aibă un loc de muncă, să poată trage barca pe uscat şi, dacă să poate, să nu trebuiască să plece în străinătate.

Şi mai este un adevăr pentru remedierea căruia nimeni nu face nimic: dacă mergi la profesională, nu ai ce face cu meseria aleasă. Fabrici şi uzine nu mai sunt, s-a umplut ţara cu frizeri, coafeze şi manichiuriste, iar electricienii, brutarii, cofetarii ş.a.m.d. pleacă. Spre alte zări.

Păcat.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.