6

RADU VIDA

N-o să stăm acum să analizăm.

Dar „şase” înseamnă în limbaj de cartier atenţie! Vine! Ne prinde! Şi toată lumea fuge, îşi şterge urmele, face linişte de parcă nimic (rău!) nu s-ar fi întâmplat. Aşteptând, cu zâmbetul pe buze (zîmbet împrumutat de la alţii, mai puţin pungaşi) să treacă furtuna. N-am pus pe micul şi dodoloţul 6 în ghilimele, pentru că nu de atenţionare vreau să vă vorbesc. Şi, cifra, după ştirile care au apărut în presa americană, nici nu este adevărată. E 6,5! Tot un drac, la aşa… astronomie.

Vom vedea împreună că, pînă la urmă, nu are nici o importanţă. Pentru că e vorba de… trilioane. La milion, am pune 6 „0″- uri. La miliard –  9 înşiruiri de… goluri. Şi am putea filosofa, spunând că, e clar: cu cât pui mai multe nulităţi în urma unei cifre, cu atât îi creşte valoarea. Sau potenţialul. Sau… Pentru trilion însă ar trebui să ne înscriem la un doctorat, fie şi pentru că nu ştim bine nici adunarea, nici scăderea, nici…

Ştie însă Pentagonul.

Căci, din această clădire, cu laturile egale şi „5″- ul neconform au dispărut sume pe care, la prima strigare, (11 septembrie cel negru) nici unul dintre noi nu-l poate scrie corect. Aşadar, 6,5 trilioane (şi aceştia în dolari) s-au evaporat din contabilitatea celor mai puternici oameni ai lumii. Care, sincer, nici nu ştiu de ce mai ţin la ari’metică! Pentru că suma de care se vorbeşte, şi despre care gurile rele spun că-i şi mai mare, nu încape în imaginaţia noastră. Şi, oricum, este o  părticică infimă din ce cheltuie băieţii ăştia spilcuiţi, frumos mirositori a moarte pentru alţii şi viaţă îmbelşugată pentru ei.

Auziţi:

„Din nou, Biroul Inspectoratului General a descoperit o gaură în Departamentul Apărării, în condiţiile în care lipsesc 6,5 trilioane de dolari”, Textul este reprodus şi tradus după website-ul ArmastrongEconomics. Şi este consecinţa firească, zic ei, a unui alt semnal, tras de secretatul apărării (aşa-i spun americanii la atac) din 2001. Donald Rumsfeld spunea, cu seninătatea soldatului care a cucerit lumi, că nu se găsesc în actele contabile 2,3 trilioane de dolari în bugetul Departamentului. Un fleac!

De atunci, lucrurile au evoluat. La 6,5… Tot trilioane, bilioane, milioane, oane, ne. Sau Amore, more, ore, re… Restul e amiciţie. Cum?

Nu ne-am propus o analiză serioasă a dispariţiei banului public din visteria armatei americane. Nu ne interesează, nu-i treaba noastră (că nici NATO nu ne dă socoteala, măcar că acolo cheltuim şi noi 1,5 lei noi). Şi nici că putem ştii cu exactitate ce şi cum. Am coroborat însă cu alte şi alte ştiri de-a lungul vremii care ne-au ajuns la urechiuşe. Şi putem spune cu certitudine că aceşti bani n-au dispărut. Doar că au primi alte destinaţii. Căci, în armată, sunt lucruri  care se ştiu, lucruri care trebuie să se ştie, şi lucruri care nu-s de nasul nimănui aproape. Sumele astea n-au fost sustrase pentru ca un general sau altul să-şi cumpere izmene de schimb, când merge la amanta tânără sau amanţii şi mai şi. Banii ăştia au avut o destinaţie clară: ucigania semenilor. De la ei sau de aiurea. Şi astea nu se contabilizează decât în câteva minţi bolnave. Unde expertul în cifre clachează.

Dar, dacă ar fi după mine, m-aş angaja sfetnic de taină, consultant la armia cea vestită, cum ar veni, şi i-aş sfătui să desfiinţeze contabilitatea de 5. Oricum s-a ajuns la 6 laturi şi, la un viitor bombardament – Doamne fereşte! – suma poate creşte. Cu încă câteva goluri…  înzerouate. Cu care ar putea trăi fericiţi, şi biafrezul flămând, şi congolezul drogat, şi kurdul cel fără de ţară. Cu un click doar  pe 0-1-00-1-000…