365 (de zile) x 65 (de ani) = Cornel Udrea

Cifra, aritmetică, este 23.725 de zile, dar nu este decît… aritmetică, pentru că dincolo, în şi peste acestea se află gazetarul de radioteleviziune, scriitorul CORNEL UDREA. Fiindcă tot ne aflăm, încă, în lumea cifrelor, să spunem (scriem) şi numărul cărţilor semnate, aproape 70, al pieselor de teatru montate în ţară, jucate aici şi în Europa, 45, şi ne oprim fiindcă dorim să consemnăm cifric şi numărul cititorilor, al spectatorilor, al prietenilor, al celor care îl iubesc şi îl respectă, în egală măsură, şi de aceea punem semnul 8. (Pentru cine a lipsit de la ora de mate = infinit!!!)

• Michaela Bocu: Cum este să împlineşti 65?

– Cornel Udrea: Dincolo de oareşce solemnitate calendaristică, doar 27 martie este şi Ziua Mondială a Teatrului, nimic deosebit de celelalte zile (nopţi) cu bucuria de a vedea acelaşi soare, cafeaua de dimineaţă – prima – aceeaşi tuse provocată de blestemul fumatului, planurile zilei, mereu plină, colocviala matinală cu soţia mea, Eva şi… la drum! Nu ştiu cîte sînt zilele cînd am rămas acasă, după pensionare, poate atunci cînd vreo răceală mai rea mă obliga să o fac, dar în rest a existat întotdeauna ceva de făcut, de întîlnit, de (re)văzut.

• M.B: Cum a început 2012 şi cum va continua?

– C.U.: De două ori „bine”!, am scos deja trei cărţi, a patra se află tot la editura Napoca Star, acolo unde îmi tipăresc majoritatea, voi avea premiere la Turda, Bucureşti, Baia Mare, Satu Mare, Bacău, Slatina şi speranţa că proiectul „Hilarion”, adică Festivalul internaţional de umor, de la Cluj-Napoca, va deveni o realitate unică, fiindcă dimensiunile sale sînt, într-adevăr, deosebite. Toate, însă, la timpul lor, cum a zis un mare croitor…

• M.B.: M-am întrebat nu o dată, ascultîndu-te vorbind, urmărindu-ţi scrisurile, tipărite în cărţi sau prin gazete, emisiunile de radio şi televiziune, de ce oare nu ai intrat în politică?

– C.U.: Sînt apolitic de stînga şi am simţul umorului. Nu există armistiţiu cu morile de vînt şi cred că mi-aş fi făcut mulţi duşmani, erijîndu-mă în profesor de limba română (meseria mea de bază), fiindcă mă mănîncă palmele minţii, atunci cînd îl aud pe cîte unul (una) profitînd de faptul că gramatica, ortografia, ortoepia nu se pot apăra. Cred că la ora actuală o ocupaţie rentabilă este cea de consilier pe lîngă cîte-un politician, mai mare sau mai mic, fiindcă nu te deranjează nimeni, nu prea ai ce face, şi atunci cînd o faci, vorbeşti la pereţii cu ifose de simeze… nu, în politică nu mă bag, cu toate că aceasta, prin anumite legi şi ordonanţe, s-a băgat în mine şi în concetăţenii mei, uneori fără anestezic.

• M.B.: Ai duşmani?

– C.U.: Am! Îi apreciez pe aceia care o recunosc, dar în aceeaşi categorie îi includ şi pe interesaţi, pe sentimentaliştii de conjunctură şi pe cei care fac rău, numai din plăcerea de a vedea suferinţă, nu mă refer la cazurile strict medicale, la deviaţii cu bice, cătuşe şi cuvinte murdare, ci la aceeia care, în depline facultăţi mentale, îşi obligă sentimentele să dea cu piatra.

• M.B.: Dezamăgiri artistice, sau de altă natură?

– C.U.: Dacă am ceva, cu cineva, pe lumea asta, ei bine, acela sînt eu însumi. În rest, celelalte fac parte din „reţeta” existenţială şi ştiu că nu eu sînt cel chemat să repar nasul Sfinxului, să îndrept Turnul din Pisa, ori să îl însor pe Leonardo di Caprio cu vecina mea de bloc. Nu am timp de pierdut vremea, căci, iată, împreună cu nişte oameni grozavi am pornit un proiect teatral, coordonat de actorul Emanuel Petran, pentru impunere – prin producţii scenice – a unor dramaturgi clujeni, de-ai casei, pe care concitadinii lor trebuie să-i cunoască şi recunoască.

• M.B.: La mulţi ani, Cornel Udrea !!! În încheierea discuţiei noastre, aş vrea să citez trei „catrene zburlite” din cartea ta, „Portocala, mecanicul”, debutul tău în lumea, aparent închisă, a epigramiştilor:

CIANURELI

Canadienii-s iubitori de bulion

O pasiune nouă şi spontană

Sosesc în Apuseni cu-n avion

Ca să culeagă Roşia Montană

CRIZA MONDIALĂ

Atît de gravă-i criza financiară

Un lucru nevăzut s-a întîmplat:

Femei ce pentru prima oară

Din dragoste s-au măritat.

SERENĂ

La vîrsta mea, încă tresar

De ce o fac, nu am habar

Şi chiar să zicem că aş şti

Oare la ce mi-ar folosi?

A consemnat
Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro