19 februarie – Ziua Brâncuşi

Pionier al sculpturii moderne abstracte, cu lucrări de o formă pură, adesea de inspiraţie folclorică, Constantin Brâncuşi a adus contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană şi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului XX.
Constantin Brâncuşi, născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa (judeţul Gorj), a fost al şaselea copil al familiei de ţărani Radu Nicolae şi Maria Brâncuşi. Şcoala primară a făcut-o la Peştişani şi Brădiceni, iar copilăria i-a fost marcată de dese plecări de acasă: a fost păstor şi ucenic în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi. A atras atenţia unui industriaş care l-a înscris cu bursă la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova. În 1896, la 20 de ani, Brâncuşi a plecat la Viena, pe Dunăre, unde s-a angajat cioplitor în lemn, iar peste doi ani a fost admis la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a studiat modelajul şi anatomia. În 1903 a primit prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, instalat la Spitalul Militar din Bucureşti. Atras de faima sculptorului Auguste Rodin, a plecat în 1904 la Viena, München şi apoi la Paris. Acolo a fost admis la École des Beaux-Arts şi a lucrat de doi ani în atelierul sculptorului Antonin Mercié. În 1906 a avut prima expoziţie la Paris, în Salonul sponsorizat de stat, apoi la Salon d’Automne. Primele sale lucrări au fost influenţate de Rodin, dar Brâncuşi a refuzat să intre în atelierul acestuia, spunând: „La umbra marilor copaci nu creşte nimic”.
În 1907, sculptează Cuminţenia Pământului, clasată acum în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural naţional. Sculptura, expusă iniţial în 1910 la Muzeul Naţional de Artă al României., este evaluată la circa 20 milioane de euro, face parte dintr-o colecţie bucureşteană privată, a fost scoasă la vânzare în 2014, dar nu a fost încă subiectul unei licitaţii publice.
În 1908, a executat Sărutul, iar din 1910 dateză versiunea din bronz a Muzei adormite, precum şi Măiastra – o sculptură după o pasăre din legendele populare româneşti. În 1913, a expus la Salon des Indépendants din Paris şi a participat la Armory Show (Expoziţia Internaţională de Artă Modernă) din New York, Chicago şi Boston, expunând cinci lucrări, între care Domnişoara Pogany.
După 1919, păsările sale au evoluat într-o serie de sculpturi de bronz şlefuit, intitulate Pasăre în văzduh. Prinţesa X, portretul unei persoane care ia o curioasă formă falică, a fost expus la Salonul din 1920. În 1922 a sculptat primele versiuni ale Peştelui, şi un Bust de femeie tânără. S-a reîntors în România în 1924, şi a expus la Prima expoziţie internaţională a grupării „Contemporanul” din Bucureşti.
În 1926 a expus din nou în Statele Unite, la Galeria Brummer din New York, iar transportul operelor sale a declanşat un proces cu vameşii americani: lucrarea în cupru Pasăre în văzduh, era atât de abstractă, încât a fost acuzat că introduce clandestin în SUA… o piesă industrială. După doi ani, a revenit în SUA şi a câştigat procesul. În 1933, are o nouă expoziţie la Galeria Brummer şi, în anul următor a participat la expoziţia „Pictura şi sculptura secolului XX”, la Chicago Renaissance Society.
S-a întors în România în 1937 şi în 1938 pentru inaugurarea a trei lucrări monumentale într-o grădină publică din Târgu Jiu: noi versiuni la Coloana Infinitului, Poarta sărutului şi Masa tăcerii. În 1939, Brâncuşi a făcut ultima călătorie în Statele Unite, pentru a participa la expoziţia „Art in Our Time” la Muzeul de Artă Modernă din New York. Ultima lucrare importantă a fost Ţestoasa zburătoare, în 1943.
Brâncuşi a dobândit cetăţenie franceză, în 13 iunie 1952. S-a stins din viaţă, la Paris, în 16 martie 1957. Prin testament, a lăsat moştenire statului român atelierul său şi 80 de lucrări. Condusă de PCR la acea vreme, România a refuzat să accepte moştenirea lui Brâncuşi şi astfel, atelierul şi lucrările au revenit statului francez şi sunt păstrate în Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.
Data de 19 februarie, ziua sa de naştere, a devenit sărbătoare naţională, prin legea promulgată în 2015.