1887 – 1947 – 2012: Evenimente aniversare în viaţa Comunităţii Evreilor din Cluj-Napoca

După cum am mai consemnat (v. FĂCLIA de Cluj de sîmbătă-duminică, 1-2 septembrie 2012 , pag. 7), la împlinirea a 125 de ani de la inaugurarea sinagogii neologe de rit occidental din Cluj (astăzi Templul Memorial al Deportaţilor) şi a 65 de ani de la reconstrucţia Templului, distrus la sfîrşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Comunitatea Evreilor din Cluj-Napoca anunţă o serie de manifestări aniversare prilejuite de marcarea acestor evenimente circumscrise arcului temporal 1887 – 1947 – 2012.

Despre istoria zbuciumată a „Templului Memorial al Deportaţilor” aflăm dintr-un documentar ce ne-a fost pus la dispoziţie de Comunitatea Evreilor din Cluj-Napoca: „Comunitatea neologă din Cluj (care la început se numea status quo ante) s-a separat de comunitatea ortodoxă în anul 1881. În anul 1884, comunitatea solicită municipalităţii un teren pentru construirea unui lăcaş de cult, sinagoga fiind realizată după proiectul inginerului constructor Izidor Hegnar de către constructorii Remenyik Sandor şi fraţii Horvath. Este o construcţie clasică în stil maur, între cele două turnuri principale ale faţadei pot fi citite tablele lui Moise (cele 10 porunci) . Pe frontispiciu este înscris în limba ebraică:<Să-mi construiţi lăcaş şi eu voi trăi între voi> (în traducere liberă). Este cel mai reprezentativ monument de arhitectură al evreimii clujene. Sfinţirea a avut loc la 26 octombrie 1886, iar inaugurarea la 4 septembrie 1887. Predica de inaugurare a fost ţinută de rabinul şef de Arad, Rosemberg Sandor. Lîngă sinagogă s-au construit o locuinţă pentru rabin şi birourile comunităţii. În anul 1904 s-a ridicat o nouă clădire pentru grădiniţă şi şcoala elementară, tot în stil maur. În anul 1912 sinagoga a fost restaurată, toate instituţiile comunităţii funcţionînd pe acest amplasament. În luna decembrie a anului 1927 sinagoga a fost devastată de studenţi legionari întorşi de la un congres de-al lor care a avut loc la Oradea. Au fost distruse integral băncile, sulurile de Tora au fost arse în stradă, geamurile au fost sparte. În cîteva ore au fost vandalizate toate sinagogile din Cluj, dar autorii au rămas nepedepsiţi. Sinagoga a fost reabilitată cu fonduri de la statul român şi donaţii din ţară şi străinătate. Cu toate aceste evenimente reprobabile, în raportul pe anul 1927 al comunităţii neologe, prim-rabinul Eisler Matyas declara solemn că populaţia evreiască nu nutreşte duşmănie faţă de poporul român, iar faptele întîmplate se datoresc unor elemente care au manipulat tineretul.

Sinagoga a fost transformată în depozit de trupele naziste după ocuparea Ungariei în martie 1944, iar în vara anului 1944 a fost distrusă de un bombardament. După anul 1945, în perioada anilor 1946-1947, templul a fost reconstruit (urmare a colectei publice iniţiate de Rabinul Şef al României de atunci, dr. Alexandru Şafran) după planurile inginerului constructor Lengyel Samuel. În iulie 1947 sinagoga a fost inaugurată din nou, primind denumirea de Templul Memorial al Deportaţilor, în amintirea celor peste 16.000 de evrei deportaţi din Cluj şi exterminaţi (în mare parte) la Auschwitz. Cu ocazia reinaugurării sinagogii au venit numeroşi evrei clujeni, supravieţuitori ai Holocaustului, de pe toate continentele lumii unde şi-au reluat viaţa după tragedia lagărelor morţii. A fost ultima întîlnire de acest fel înaintea intrării României în comunism şi lăsarea cortinei de fier. Astăzi este singura sinagogă care mai funcţionează la Cluj-Napoca pentru comunitatea care numără cca. 400 de persoane.

Dintre cei opt rabini neologi, cea mai importantă personalitate a fost Rabinul Şef dr. Eisler Matyas, care a slujit aproape 40 de ani (1891-1930). Erudit, cu studii rabinice la Budapesta şi Berlin, doctor în filosofie, profesor de limbi semitice la Univeritatea clujeană, colaborator la Encyclopedia Judaica, a ţinut strălucite predici, dintre care 27 au fost publicate în mai multe limbi. O altă personalitate rabinică importantă (şi controversată) a fost dr. Weinberger Moshe (Carmilly), care a păstorit comunitatea în perioada 1934-1944, cînd a trecut în România (clandestin) şi apoi a plecat în Palestina. După anul 1990, prin susţinerea sa materială, s-a înfiinţat o Catedră de iudaistică în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, care a devenit ulterior Institutul de Iudaistică şi Istorie Evreiască (primul din România) şi care funcţionează în vechea clădire a sinagogii Shah Chevra de pe strada Croitorilor, clădire cumpărată şi reabilitată de Universitate”.

***

Manifestările aniversare vor începe astăzi, la ora 11, la Templul Memorial al Deportaţilor din Str. Horea nr. 21-23: va avea loc o rugăciune în prezenţa Rabinului de Bucureşti Rafael Shaffer şi a cantorului Iosif Adler, urmată de o adunare aniversară, cu discursuri din partea invitaţilor, şi va fi dezvelită o placă memorială. În zilele de 5 (orele 16-20) şi 6 septembrie (orele 9-14), Aula „Regele Ferdinand I” a Institutului de Istorie (Str. Napoca nr. 11, etaj I) va găzdui lucrările simpozionului cu tema FILE DIN ISTORIA EVREIMII CLUJENE, cu participarea unor universitari din Israel, Franţa, SUA şi România. Cu ocazia manifestărilor va fi decernată Medalia de Onoare „Prieten al Comunităţilor Evreieşti din România” unor personalităţi ale vieţii culturale clujene.

A consemnat Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro