Pe umărul minciunii

Găsesc pe o platformă de socializare un articol-scrisoare (?!?). Vaiete! Plânsete! Lamentaţio in integrum, dacă îngăduiţi să parafrazez.
“Dragii mei concetăţeni, sunt şi eu, ca şi dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraş, Bucureşti”. Aşa începe… povestea şi mai că-ţi dau lacrimile pentru că ştii ce va urma. Omul din spatele cuvintelor e un “yai” de la “vai” şi se adresează compasiunii cetăţenilor Ţărişoarei. El, umilul, nenorocitul, e plătitor de taxe. Şi impozite. Care, nu-i aşa, constată, înlăcrimatul autor, nu (mai) ajung la statul român. Să beneficieze, vas’zică, tot românul imparţial de purcoiul de bănet.
Banii strânşi din taxa pe apa românească pleacă spre Franţa (pentru că o firmă franceză e apropitar, nu?); banii strânşi de la plata curentului electric pleacă spre Italia (din aceleaşi motive)… Şi privitul la televizor îngrăşă ţările din… Vestul nostru, ca să nu mai vorbim de telefonia mobilă, de benzina care e a noastră, dar o gestionează alţii, de bănci, care, nu-i aşa?, în afară de o entitate, e a altora. La toate aceste unităţi…jăcmănitoare, autorul plângăcios face o reclamă deşănţată, spunând cu litere de-o şchioapă firmele care trag pielea-euro de pe noi. “Deci, cam astea sunt urmările politicii de privatizare a celor care au condus ţara în ultimii…” Şi mai departe: “Am fost predaţi la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine, care ne calculează preţurile în euro, deşi noi suntem plătiţi în lei. Toată lumea consumă şi nimeni nu produce nimic, iar banii românilor se scurg în afara ţării”. Cu o remarcă şi mai tristă: au dispărut 1200 de întreprinderi!.
Perfect adevărat.
Ba chiar dezastrul este şi mai mare, iar prăduirea ţării – numită eufemistic marea privatizare – a adus mult mai multe nenorociri, atât din punct de vedere economic, dar şi, mai ales, social, cultural etc.
A crescut şi datoria publică. Şi iarăşi dăm dreptate autorului, zguduit de nemerniciile unora şi suferinţele altora. Dar nici condeierul, nici… harnicul distribuitor de pe (ne)numita platformă de socializare n-a remarcat un fapt. Mărunt, puteţi spune, dacă nu faceţi o înşiruire logică a tot cea ce s-a întâmplat în aceşti ani de la … balamucul din ’89.
Să vedem: autorul zice în dramatica încheiere: “Citeşte şi dă mai departe!. Şi semnează: cu drag, Ilie Şerbănescu.
Iar eu vin şi întreb: nu-i flăcăul ‘cela economist, ce se dădea independent iar în guvernul Ciorbea era ministrul economiei? Ba da, zice poza însoţitoare a bocetului din lumea virtuală. Nu e cel care, coleg de guvern cu Dejeu, Ciumara, Ulm Sineanu, Gavrilescu, Băsescu, şi, mai ales, Valentin M. Ionescu (ministrul privatizării şi gaşca) şi cu girul lui Emil Constantinescu au pus la pământ şi industrie, şi agricultură, şi cultură, şi… PNŢCD-işti intraţi în istoria democraţiei.
În numele desprinderii de comunism, desigur.
Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *