Mare-i grădina Domnului…

Apare rar în spaţiul public, dar când o face lasă în urmă declaraţii memorabile. Din păcate, în cazul său, memorabil nu este echivalent cu lăudabil. Fostul tenismen şi actualul om de afaceri Ion Ţiriac şi-a expus la un post TV viziunea despre protestele din ultimul timp şi chiar despre viaţă, aşa în general. Despre protestatari crede că “sunt atât de departe de adevăr de nici nu vă daţi seama”, se întreabă dacă “au autorizaţia să se unească aşa şi să mărşăluiască”, crede că “nu au dreptul să fie acolo” şi – cel mai bizar fapt – sesizează că “nici ăia (ăia fiind revoluţionarii din ’89)  n-aveau voie să se adune”. Perfect adevărat: în ’89 nimeni nu a dat voie românilor să se adune şi să protesteze împotriva regimului de atunci şi nici un primar nu a autorizat ce s-a întâmplat. Dar ceea ce s-a întâmplat a scos ţara din comunism şi – în particular – l-a ajutat pe Ion Ţiriac să aibă o grămadă de afaceri în România. Poate că şi protestele de acum, chiar aşa neautorizate cum sunt, vor elimina măcar un dram din corupţia din ţară.
Şi – dacă tot am amintit despre afaceri – extrem de stranie este preferinţa lui Ion Ţiriac pentru hoţi. “Eu, între un hoţ şi un prost, prefer hoţul. După hoţ mai rămâne ceva. După prost, nu mai rămâne nimic” spune fostul tenismen, lăsând să se înţeleagă că cei care protestează împotriva corupţiei sunt proşti. Nu pot să nu mă întreb ce a rămas în ţară după mai bine de un sfert de secol în care din România s-a furat din greu. Vedem cu toţii ce a mai rămas: corupţie.
Dacă în cazul lui Ion Ţiriac se mai pot găsi oarecari circumstanţe atenuante – până la urmă, omul are 77 de ani, şi s-a dovedit că anii nu vin însoţiţi întotdeauna de înţelepciune, ba uneori sunt acompaniaţi de cu totul altceva, demenţă senilă, spre exemplu – cu totul altfel stau lucrurile în ce-l priveşte pe Cătălin Rădulescu, deputat PSD de Argeş.
Dânsul este mult mai hotărât. Pe protestatari ar trebui “puse tunurile cu apă”, iar el, Rădulescu, şi-a păstrat “mitraliera de la Revoluţie” şi este pregătit să ia arma să tragă, dacă îl apucă “vreo nebunie”. Păi, dacă îl apucă vreo nebunie, ar trebui dus într-un loc anume, unde să primescă un tratament de specialitate, nu? (Că tot veni vorba despre nebunie, mă gândesc tot mai serios la o iniţiativă legislativă care să impună un control medical psihiatric, obligatoriu, pentru toţi cei care ajung în Parlament.) Altfel, deputatul PSD de Argeş este un om paşnic. A propus o lege prin care să fie eliminate radarele (fapt explicabil, deoarece a avut o mulţime de amenzi pentru încălcarea legilor de circulaţie), vrea ca în Parlament să ajungă numai oameni de afaceri (dânsul are la activ o condamnare de un an şi jumătate închisoare cu suspendare pentru dare de mită şi administrarea unei firme, treabă incompatibilă cu calitatea de parlamentar), crede că salariul de deputat este o “mizerie”, pentru că trebuie “să-şi cumpere 3-4 costume pe lună” şi banii
nu-i ajung nici de “un pantof”, spune că indemnizaţia de revoluţionar este tot o “mizerie”, dar intenţionează să-i lase fetei sale acest venit (probabil ca moştenire, caz în care ar trebui să propună un proiect de lege pentru asta) şi ar vrea să-şi poată angaja fiul “pe lîngă el” (adică, de ce nu?, la Camera Deputaţilor) deoarece “are încredere în el”. Acum, că am văzut cum este deputatul PSD de Argeş, ar mai fi interesant să vedem cum sunt argeşenii care l-au ales.
Ce ar mai fi de spus? Poate că ar trebui să ne reamintim de o veche butadă: “Mare e grădina Domnului şi mulţi
i-au mai sărit gardul”.
    Viorel DĂDULESCU

Articole din aceeasi categorie