Narațiuni ale traumei în expoziția colectivă „Hadopelagic”

Expoziția „Hadopelagic”, organizată la Cosmic House, adună într-un cadru aparte, pe strada General Eremia Grigorescu, poveștile mai multor tineri artiști emergenți, fiecare cu un stil individual bine definit, indiferent dacă este vorba despre pictură, instalație, sculptură sau design textil. Din discuția pe care am avut-o cu artistul vizual Tudor Costin, curatorul expoziției, cel mai interesant aspect mi s-a părut faptul că tema acestei expoziții de grup nu a fost impusă de la început, ci a rezultat dintr-o sinteză a semnificațiilor tuturor lucrărilor de artă; cu alte cuvinte, a fost aleasă după vizualizarea și analiza tuturor acestor lucrări. Expoziția explorează conceptul de traumă sub forma unei închipuiri aparte, și anume „hadopelagic” – zona celor mai adânci ape din tranșeele oceanice. Termenul își găsește etimologia în cuvântul grecesc „ᾍδης” (Háidēs), care face referire la lumea subpământeană din mitologia greacă clasică. Această zonă puțin cunoscută găzduiește specii adaptate să trăiască în condiții de presiune extremă, temperaturi scăzute și întuneric profund.

În timp ce explorezi încăperile din Cosmic House, senzația apăsătoare descrisă mai sus este transpusă cu precizie. Pentru a intensifica această experiență, organizatorii au ales să atribuie fiecărei camere expoziționale un miros specific: primul contact cu lucrările de artă te învăluie într-un miros puternic de clor, în altă cameră de la parter te întâmpină mirosul frunzelor moarte, iar la etaj, o cameră mai colorată este îmbibată în aroma de bubblegum.

Lucrările alese pentru expoziția „Hadopelagic” sunt de o intimitate extraordinară. Astfel, privitorul are o întâlnire tangențială cu omul din spatele artistului, deoarece trauma exprimată creează o breșă între aspectul societal și cel personal, între ceea ce este exprimat și ceea ce este închistat. Călătoria artistică începe cu instalația lui Anouk Șerban, intitulată „Cocon”, care prezintă sculpturi încătușate, cu elemente de BDSM care evocă subjugarea și închinarea în fața propriei traume. În aceeași cameră, Ida-Anamaria Olteanu expune trei lucrări – „EYE SEE YOU 2”, „Hybrid” și „Golden” – realizate din plastic, într-un stil dezordonat și colorat. În cea de-a doua cameră de la parter, îl întâlnim pe David-Lehel Miholcsa cu „Realitate Subiectivă”, un grupaj de litografii în care lucrarea e, parcă, zgâriată, un efect al exasperării concretizate, adunate și blocate în spații închise, precum dormitorul. Tot aici, Maria-Elena Șofrac adună o colecție de polaroiduri cu peisaje și elemente din spațiul rural al Maramureșului, alături de două lucrări – „MNEZIC” – care înfățișează portul popular maramureșean, ilustrând poate stările melancolice și nostalgice, trauma abandonului, uitării, ștergerea și procesul de deteriorare a memoriei. Adina Oros abordează tema expoziției printr-o creație muzicală proprie, intitulată „trickling urgency in the hourglass”.

La etaj, lucrările „Mon-Ologue” ale Evei Luca și grupajul de colaje „The Unknown” ale Andei Gherman expun două narațiuni în oglindă, atât la propriu cât și la figurat. Anda Gherman surprinde excelent absența, ștergerea identității și abuzul, care adesea începe cu o simplă privire, iar acest aspect este ilustrat cu măiestrie în creațiile sale. Sabrina Gâscă are un colț special în cadrul casei cosmice, unde oricine poate să se așeze și să răsfoiască o cărticică creată de ea pentru această expoziție, în care a adunat, în mai puțin de trei săptămâni, povești traumatice sau intime de la diverși oameni și a creat ilustrații pentru acestea. Tot în această carte găsim un mic dicționar al termenilor adesea folosiți în declarațiile victimelor diferitelor abuzuri: „love bombing” – modalitate de influențare a unei persoane prin afecțiune și bunătate pentru a o manipula mai ușor, „gaslighting” – procesul prin care o persoană manipulează percepția realității altei persoane, „trigger” – factor declanșator etc. Iulia Dana Pușcașu a ales o abordare mai educativă, selectând anumite declarații ale filosofului contemporan Slavoj Žižek și integrându-le într-un videoclip în care este reprezentată o barcă în mijlocul mării. În cele din urmă, Imola Szilagyi, cu câteva lucrări dintr-o colecție mai amplă intitulată „Drapery”, Andreea Grigoraș cu lucrările „Sparkles”, „Curățenie generală” și „Untitled”, precum și Elena-Daniela Acatrinei cu pictura „Fără Sabie, fără cazmale”, se reunesc într-o cameră pentru a aduce la lumină multiple aspecte ale aceleiași teme – abuzul fizic sau mental, subiectul alterității și absenței.

Expoziția „Hadopelagic” reprezintă o întruchipare extrem de bogată și complexă a conceptelor de abuz, dezumanizare, violență, tristețe și nostalgie. Toate aceste aspecte sunt unite și explorate din unghiuri diverse și inovatoare, atât artistic, personal, cât și teoretic. Putem identifica influențe ale teoriei postcoloniale în toate aceste lucrări, precum și direcții spre etică, psihologie și multe altele.

Expoziția „Hadopelagic” este organizată de Fundația Cosmic House și Asociația Polyhedron poate fi vizitată până pe data de 3 septembrie. Acest eveniment este parte a proiectului Erasmus Plus – „Entrepreneurial Skills for Young Artists”, co-finanțat de Uniunea Europeană și coordonat de Fundația Cosmic House și Ab Ovo Egyesület din Ungaria. Proiectul, care se întinde pe o durată de 16 luni, își propune să ofere beneficiarilor cunoștințe antreprenoriale adaptate domeniului artelor, pentru a asigura un început de carieră coerent. Acest lucru se va realiza prin participarea la 8 ateliere susținute de către specialiști din domeniul culturii și finanțelor. La finalul proiectului, cei 12 artiști își vor expune lucrările în cadrul unei rezidențe artistice la Budapesta.

Mara A. MUNTEAN