80 de ani de la intrarea României în cel de al Doilea Război Mondial G-ral mr. (r) Ioan Manci: Nu se putea lua o altă decizie care să fie în corelare cu interesele statului român

Evoluția evenimentelor a determinat conducerea statului să ia o decizie extrem de grea, respectiv Armata Română să se pregătească pentru a participa la acțiunile ofensive ale Germaniei împotriva Uniunii Sovietice, cu siguranță un război impus, dar la momentul respectiv, apreciem că nu se putea lua o altă decizie care să fie în corelare cu interesele statului român și a guvernului condus de generalul Antonescu, arată fostul șef al Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, generalul maior Ioan Manci într-un interviu acordat ziarului Făclia în contextul aniversării a 80 de ani de la întrarea României în cel de al Doilea Război Mondial.

Rep: Domnule general, se împlinesc 80 de ani de la intrarea României în cel de al Doilea Război Mondial. În ce măsură s-a impus această decizie?

General maior (r) Ioan Manci: Al Doilea Război Mondial, un subiect abordat pe măsura impactului și locului în istoria universală, reprezintă și în vremurile noastre, o importantă temă, care ne obligă pe noi militarii, activi, în rezervă sau în retragere, pe toți românii, să reflectăm și să păstrăm cu sfințenie în memorie, faptele eroice ale celor care aflați sub drapel, în marile unități și unități ale Armatei Române, au contribuit decisiv, uneori cu prețul vieții, la recuperarea teritoriilor cedate forțat, urmare a ,,jocului de interese a marilor puteri europene” .

Din această perspectivă, doresc să relatez succint, principalele evenimente, specifice perioadei premergătoare, inițierii și desfășurării războiului, desigur cu implicațiile inerente asupra României.

Așadar în 1933, Germania a iniţiat un masiv program de reînarmare şi remilitarizare a regiunii Rinului, acțiune favorizată , oarecum de implicarea ineficientă a Ligii Naţiunilor. În acest context european, se impune să menționăm, încercarea de apropiere a Germaniei faţă de România, în anul 1936, cu recomandarea adoptării unei eventuale poziții de neutralitate față interesele sale, oferind în schimb recunoaşterea şi garantarea frontierelor României împotriva Ungariei şi Bulgariei, iar la cererea României chiar şi împotriva Uniunii Sovietice.
Urmare a evoluției situației politico-militare din Europa, și semnarea Pactului de neagresiune de către Ribbentrop și Molotov, la 23 august 1939, un important succes diplomatic al lui Hitler, iar lipsa amenințării din partea Uniunii Sovietice, a favorizat decizia Germaniei naziste de agresiune împotriva Poloniei, acțiune declanșată în dimineața zilei de vineri, 1 septembrie 1939, ora 04.45 în portul polonez Danzig, ulterior, pe 17 septembrie 1939 trupele sovietice atacând Polonia. Cinci zile mai târziu, la Brest-Litovsk trupele Germaniei naziste defilau alături de cele ale Uniunii Sovietice (neutră), generalul Heinz Guderian alături de generalul sovietic, Semion Moiseevici Krivoșein, primeau onorul trupelor, tribuna paradei reunind secera și ciocanul cu zvastica nazistă, două ideologii total diferite, dar scopurile erau similare.

Foto: Generalul Heinz Guderian alături de generalul sovietic, Semion Moiseevici Krivoșein, primind onorul trupelor germane și sovietice la Brest-Litovsk
Sursa: https://www.flickr.com/photos/stillunusual/8017362638,acesat la 21.06.2021

Trei zile mai tîrziu, puterile garante ale măsurilor stabilite la Versailles, Anglia și Franța declarând război Germaniei, iar la 6 septembrie 1939 România, prin decizia Consiliului de Coroană, adoptă statutul de neutralitate, continuând acțiunile diplomatice în scopul apărării independenței, suveranității și integrității teritoriale.

Din perspectiva opțiunilor militare strategice, se impune să menționăm preocuparea Marelui Stat Major al Armatei Române, de a realiza o nouă strategie de apărare a țării, analizând posibilele riscuri, pericole și amenințări, din trei direcții, vest, nord și sud, bazându-se exclusiv pe forțe proprii. În aceste condiții, exista o singură soluție, respectiv repartizarea efortului de război, a principalelor forțe, mijloace și resurse pe cele trei zone de operații, în raport cu gravitatea amenințărilor și evoluția situației strategice.

Anul 1940 și ,,jocul de interese al marilor puteri”, au dus la izolarea României pe plan internațional, afectând grav integritatea teritorială prin rapturile teritoriale generate de ambițiile URSS, Germaniei naziste și Italiei fasciste prin forțarea statului român de a ceda: la 26 iunie 1940 teritoriul dintre Prut și Nistru și partea de nord a Bucovinei, cedate Uniunii Sovietice; la 30 august 1940, prin Dictatul dela Viena, nord-vestul României cedat Ungariei horthyste (43.492 de kilometri pătraţi şi 2.667.000 de locuitori, majoritatea români); la 7 septembrie 1940, Cadrilaterul cedat Bulgariei.

Prin urmare, în vara anului 1940, trupele române au trăit drama retragerii fără luptă din teritoriile cedate, în special Armata a 4-a din Basarabia, dar și afectarea gravă a teatrului de operații de vest, prin pierderea ,,Porții Someșului”, situație extrem de dificilă, care a determinat Marele Cartier General să reanalizeze amenințările, să reorganizeze Armata Română, prin înființări, restructurări, resubordonări și redimensionări de mari unități și unități de luptă, sprijin luptă și servicii..

În acest context, pentru supraviețuire, generalul Ion Antonescu, conducătorul statului, după abdicarea forțată a regelui Carol al II-lea, în septembrie 1940, a decis să renunțe la poziția de neutralitate și, în pofida atitudinii liderilor principalelor partide, să adopte o politică de apropiere de Germania, ca garant al îndeplinirii obiectivelor noului guvern, în general, și refacerii integrității teritoriale a țării, ca obiectiv strategic, prioritar și fundamental, anticipând și viitoarele planuri de acțiune a celui de-al III-lea Reich, împotriva Uniunii Sovietice.

Așadar, evoluția evenimentelor a determinat conducerea statului să ia o decizie extrem de grea, respectiv Armata Română să se pregătească pentru a participa la acțiunile ofensive ale Germaniei împotriva Uniunii Sovietice, cu siguranță un război impus, dar la momentul respectiv, apreciem că nu se putea lua o altă decizie care să fie în corelare cu interesele statului român și a guvernului condus de generalul Antonescu.

Rep: Ce a însemnat pentru România și Armata Română participarea la campania din est?

G-ral mr. (r) Ioan Manci: În asemenea condiții, la 22 iunie 1941, ora 03.30 se pune în aplicare planul de operații ,,Barbarossa”, fără o declarație prealabilă de război, atac prin surprindere, deși Stalin primise informații despre intenția lui Hitler încă din toamna aului 1940. Germania hitleristă, valorificând superioritatea aeriană și folosind masiv blindatele, a reușit să ocupe obiective și aliniamente importante pe teritoriul Uniunii Sovietice, orașele Harkov, Belgorod, Rostov și capitala Ucrainei, Kievul fiind ocupate la sfărșitul lunii septembrie 1941, pătrunderea germană fiind realizată pe o adâncime de aproximativ 800 km .

 

Rep: Cât de pregătită a fost Armata Română să facă față unei astfel de operațiuni?

 

G-ral mr. (r) Ioan Manci: Desigur, în cadrul planului de campanie ,,Barbarossa”, România avea stabilită, o misiune oarecum secundară, deoarece decidentul știa foarte bine potențialul armatei române, nivelul insuficient de pregătire, înzestrarea precară, performanța redusă a armamentului, tehnicii și a celorlate ehipamente necesare războiului, situația extrem de grea, dar, care se datora în mare măsură, de disputa pentru putere a partidelor politice, de divergențele dintre mișcarea legionară și generalul Antonescu, de criza adâncă a societății românești, specifică anului 1940.

Dar, despre Campania din Est voi prezenta câteva aspecte din perspectiva Armatei a 4-a Română, astăzi continuând tradițiile Divizia 4 Infanterie ,,Gemina” cu sediul la Cluj Napoca, mare unitate pe care, am avut cinstea și onoarea să o comand în perioada 2015-2017. Pentru început trebuie să precizăm, că în ansamblul operației ,,Barbarossa” trupele române aveau misiunea de a asigura flancul drept al dispozitivului ofensiv prin ,,Grupul de armate general Antonescu”, format din Armata a 11 germană și armatele 3și 4 române. Acțiunile ofensive de forțare a Prutului au fost declanșate la 2 iulie 1941, Armata a 4-a Română, comandată de generalul Nicolae Ciupercă, având flancul drept la Galați și flancul stâng la Comarna, in apropiere de Iași, Armata a 3-a Română, având dispozitivul pe teritoriul Bucovinei. După 35 de zile, la 26 iulie 1941operațiile pentru eliberarea Basarabiei, la care Armata a 4-a Română și-a adus o contribuție importantă au fost finalizate. După eliberarea Basarabiei, armatele 3 și 4 române urmare a deciziilor politice, influențate, cu siguranță de ambițiile lui Adolf Hitler, au fost angajate în dramatice acțiuni de luptă la est de Nistru, o campanie care era cu mult peste potențialul armatei române și în dezacord cu opinia publică românească.

Rep: Cum caracterizați colaborarea militarilor români cu comandamentul trupelor germane pe frontul de est?

G-ral mr. (r) Ioan Manci: Grupul de armate ,,general Antonescu”a fost o structură de luptă, mai mult pentru opinia publică românească, practic n-a avut nici o inițiativă operațională, rolul decisiv în conducerea strategică a a operațiilor armatelor germane și române pe Frontul de Sud-Est, era asigurat de Înaltele Comandamente Germane, Deci o atitudine de superioritate a germanilor și una de timiditate, uneori umilință a militarilor români. Mai mult decât atât se impune să amintim de criza din cadrul coaliției germane-române, urmare a dezastrului de la Stalingrad, generalii naziști in rapoartele adresate lui Hitler, justificau eșecul atribuind vina exclusivă, trupelor române, solicitând trimiterea în fața tribunalului militar a unor generali români.

Rep: În calitatea dumneavoastră de general, ați putea identifica greșeli ale comandanților Armatei Române în cadrul operațiunilor militare din perioada iunie 1941-august 1944?

G-ral mr. (r) Ioan Manci: Din această perspectivă, trebuie să fim de acord că instanțele noastre strategice nu s-au ridicat la nivelul cerințelor și exigențelor generate de un moment istoric extrem de important, un nou război de reîntregire, de recuperare a unor teritorii luate cu forța dictaturii.Au acceptat directivele de război ale comandamentelor germane, uneori s-au complăcut în situația creată de acestea, de multe ori nu erau foarte restrictive, chiar permisive, la realizarea unor concepții proprii, desigur în limitele proiectate. Un exemplu, pentru a întări cele afirmate, remarc atitudinea și acțiunea timorată a Marelui Cartier General Român atât în perioada premergătoare războiului, cât și în timpul desfășurării acțiunilor pentru eliberarea Basarabiei. O concepție și un plan strategic bine conturat, ar fi ușurat forțarea Prutului, identificarea din timp a unor raioane de forțare, ar fi evitat lupta în teren mlăștinos, extrem de dificilă, numeroasele restructurări și resubordonări ale unităților și marilor unități, au reprezentat doar câteva greșeli și episoade tragice.

Rep: Care a fi cel mai dificil episod pentru Armata Română în războiul antisovietic?

G-ral mr. (r) Ioan Manci: Cu siguranță bătălia Stalingradului.

Rep: Dacă ar fi să vizitați mormintele soldaților români căzuți la Stalingrad, la ce vă gândiți?

G-ral mr. (r) Ioan Manci: Cu admirație și profund respect, în creștinească și caldă rugăciune întru slava eroilor noștri, la cei aproape 150 000 de militari morți, răniți și dispăruți, în operațiunile desfășurate la Cotul Donului, Stepa Calmucă, Caucaz și Stalingrad, armatele 3și 4 române fiind scoase din luptă și repatriate pentru refacerea caăcității combative.Mai mult sentimenteleși gândurile mele se îndreaptă cu pioșenie către prizonierii de război, care au trăit o lume a suferinței, a disperării, umilinței și degradării umane în cumplitele malaxoare ale morții, eroi ai poporului român care s-au jertfit pentru Țară și Credință, biserica purtându-i cu sfințenie, în rugăciunile din Sfânta Liturghie pe toți ,, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori, pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului român”.

Interviu realizat de Cosmin PURIȘ

 

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut