Zona euro mai are la dispoziţie doar puţine zile pentru a evita colapsul

Financial Times

Criza a ajuns la o etapă calitativ nouă, în condiţiile în care, după ce Germania s-a confruntat cu o licitaţie foarte slabă pentru vînzarea de obligaţiuni, iar Spania şi Italia cu o creştere alarmantă a ratelor pe termen scurt, piaţa obligaţiunilor guvernamentale din zona euro a încetat să funcţioneze.

Sectorul bancar este de asemenea în colaps. Părţi importante ale economiei zonei euro sînt tăiate de la creditare, iar zona euro suportă acum efectele unei retrageri din partea investitorilor globali, dar şi ale unei retrageri tăcute în ceea ce priveşte băncile, din partea cetăţenilor.

Această eroziune masivă a încrederii a distrus, de asemenea, principalul instrument al strategiei de salvare. Fondul European pentru Stabilitate Financiară (EFSF) îşi derivă puterea din garanţiile oferite de acţionarii săi. Pe măsură ce criza s-a extins în Franţa, Belgia, Olanda şi Austria, Fondul este la rîndul său afectat de răspîndirea bolii contagioase. Cu excepţia cazului în care se întîmplă ceva foarte radical, zona euro s-ar putea destrăma foarte rapid.

Zona euro trebuie să ia trei decizii în foarte scurt timp, fără să mai piardă timpul cu născocirile obişnuite.

În primul rînd, Banca Centrală Europeană trebuie să convină asupra unei protecţii, care ar avea grijă de ameninţarea unui faliment imediat.

O a doua măsură priveşte un calendar ferm pentru emiterea unor obligaţiuni de către zona euro, aşa-numitele “obligaţiuni de stabilitate”, după cum le-a denumit Comisia Europeană. Nebunia garanţiilor naţionale transfrontaliere trebuie să înceteze, în condiţiile în care acestea nu doar că nu reprezintă soluţia la criză, ci sînt în prezent propagatorul ei principal.

Decizia a treia priveşte o uniune fiscală. Aceasta ar implica o pierdere parţială a suveranităţii naţionale, precum şi crearea unui cadru instituţional credibil, responsabil de politica fiscală, şi, se speră, şi de problemele de politică economică mai largi. Zona euro are nevoie de un minister de finanţe, echipat corespunzător, nu de o coordonare ad-hoc din partea Consiliului European la o cafea şi un desert.

În prezent, se zvoneşte că există discuţii de tatonare cu privire la un pachet de compromis, cuprinzînd toate cele trei elemente. Dacă summitul european ar putea ajunge la un acord la 9 decembrie, zona euro va supravieţui. Dacă nu, ea va risca un colaps violent. Chiar şi în cazul unui acord, există în continuare riscul unei recesiuni lungi, eventual al unei depresii. Prin urmare, chiar în cazul în care Consiliul European va putea conveni asupra unei astfel de agende ambiţioase, liderii din UE vor trebui să se întreacă pe ei înşişi în lunile şi anii care vor urma.