Ziua Veteranilor de Război. Cel mai longeviv erou al Ardealului trăiește la Gherla

La Gherla trăiește cel mai vârstnic veteran de război din județ și chiar din tot Ardealul. Unul dintre eroii clujeni din cel de al Doilea Război Mondial are 108 ani și jumătate.

Iosif Rus, din Gherla, a împlinit în octombrie anul trecut, frumoasa vârstă de 108 ani. De profesie învăţător, în anul 1940 a absolvit şi Şcoala ofiţeri rezervă, participând la război în perioada 1942-1943, în armată având funcţia de comandant pluton. A fost decorat cu Ordinul Steaua României cu spacte şi panglică de virtute militară, clasa a V-a.

Iosif Rus s-a născut în anul 1915, la Ghiolț, în comuna Taga. După ce a terminat şcoala de învăţători, unde a prins dragoste de vioară, a ajuns pe front. A fost militar în cadrul Regimentului 95 Infanterie și a luptat pe frontul de răsărit în Peninsula Crimeea. A participat la bătăliile de la Krimskaya și Moldovanskaya. Din nefericire, în timpul acestor lupte a fost rănit, fiind internat la spitalul din Nikolaev. De aici a fost transferat la Spitalul Militar din București, unde a rămas timp de opt luni. După vindecare, a fost concentrat din nou la Regimentul (5 Infanterie. Iosif Rus a fost lăsat la vatră abia la 1 iulie 1945. S-a angajat ca învățător în comuna baciu, județul Brașov, iar în 1948 a fost numit inspector de specialitate la Turnu Severin. S-a stabilit la Gherla în 1953 unde în cadrul Clubului copiilor a pregătit mai multe generaţii de copii, pe care i-a învăţat să mânuiască arcuşul. Mulţi ani a condus o orchestră semisimfonică, cu care a participat la numeroase turnee de succes în ţară. La vârsta de 90 de ani mai cânta în Corul mixt „Corala Magna” a Casei Municipale Gherla. N-a fost bolnav niciodată, nu poartă ochelari, iar la peste 108 ani, are o luciditate de invidiat şi o memorie care funcţionează foarte bine. Pasiunea sa de zi cu zi este cititul presei iar ziarul preferat este Făclia de Cluj.

Ziua veteranilor de război este marcată anual, la 29 aprilie, în semn de recunoaştere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României.

Această zi a fost instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/10.10.2007, publicată în M.O. nr. 699/17.10.2007. Data aleasă este cea la care, în anul 1902, regele Carol I a promulgat, la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independenţă (1877-1878), Înaltul Decret prin care a fost instituit pentru prima dată titlul de ”veteran de război”, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, în onoarea ostaşilor care au luptat în acest război.

În Războiul de Independenţă (1877-1878) au murit 10.000 de ostaşi din cei peste 58.000, care au constituit Armata de Operaţii, potrivit site-ului oficial al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, www.veterani-ww2.ro.

În Primul Război Mondial, pentru eliberarea şi reîntregirea naţională, a fost mobilizată 11% din populaţia ţării, respectiv peste 880.000 de militari, şi s-au jertfit peste 410.000 de soldaţi (peste 335.000 de morţi şi dispăruţi şi peste 75.000 de invalizi). Ulterior, în cel de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi, din care circa 92.000 de militari decedaţi, potrivit informaţiilor prezentate în albumul „100 de ani de viaţă, 100 de ani de istorie”, publicat cu prilejul Centenarului Marii Uniri, pe site-ul www.mapn.ro. La data publicării acestui volum, în 2018, mai erau în viaţă aproximativ 8.300 de veterani de război, circa 250 de văduve de război şi în jur de 63.000 de văduve de veterani de război.

În semn de recunoaştere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă, veteranilor li s-au asigurat mijloace pentru un trai decent şi diferite înlesniri. Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902 prevedea, la articolul 2, că: „Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se vor pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”.

După Primul Război Mondial au fost adoptate diferite legi, prin care participanţii la campanii şi urmaşii lor au primit diferite drepturi şi avantaje reparatorii. Astfel, prin Legea din 13 ianuarie 1918, participanţii la Primul Război Mondial care au fost decoraţi cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa I, au primit o pensie viageră, iar prin Legea din 2 septembrie 1920, li s-au creat condiţii speciale de pensionare, potrivit volumului „Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010). În 1927, prin Decretul – lege nr. 1402 din 15 mai, ofiţerilor activi şi de rezervă care participaseră la Primul Război Mondial şi care fuseseră decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul”, li s-au acordat loturi de teren sau loturi de casă, precum şi anumite gratuităţi. Şi în anii următori, veteranii de război au primit o serie de drepturi şi avantaje, printr-o serie de acte normative, precum Decretul nr. 1304 din 8 mai 1933, Decretul nr. 1056 din 6 mai 1936, Legea nr. 794 din 4 septembrie 1941, Legea nr. 310 din 24 aprilie 1945, Decretul-lege nr. 440 din 4 iunie 1945. Începând din 1948, aceste drepturi şi avantaje au fost revăzute, unele fiind chiar anulate.