Ziua Nonviolenţei în Şcoli, marcată la Dej

În fiecare an, în data de 30 ianuarie se comemorează în întreaga lume moartea lui Mahatma Ghandi, cel care a promovat, întreaga sa viaţă, armonia, pacea, respectul şi solidaritatea între oameni. Pornind de la cuvintele lui Ghandi, care spunea că „non-violenţa este arma celor puternici” şi că „puterea de convingere a cuvîntului trebuie să primeze în faţa puterii pumnului”, ziua de 30 ianuarie a devenit Ziua Internaţională a Nonviolenţei în Şcoli, fiindu-i consacrate campanii de informare specifice şi diverse activităţi tematice.

Cu acest prilej, la Liceul Teoretic „Al. Papiu Ilarian” din Dej s-a desfăşurat o activitate de informare şi prevenire a victimizării minorilor prin infracţiuni cu violenţă şi, totodată, un semnal privind necesitatea implicării tuturor factorilor determinanţi – familie, şcoală, societate – în combaterea escaladării violenţei în instituţiile de învăţămînt. Şi, nu doar în acestea.

La activitate, alături de profesori şi elevi, au fost prezenţi directorul liceului, prof. Dorina Gherman, viceprimarul Aurelian Mureşan şi agent principal Alin Câmpan, de la Poliţia Dej. Coordonator al activităţii – prof. Cornelia Platon, consilier educativ şi coordonator de programe şi proiecte LAPI Dej.

O anchetă asupra violenţei în şcoli, demarată în 2008 de UNICEF România, alături de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC), Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi Institutul de Criminalistică, arată că proporţia unităţilor de învăţămînt la nivelul cărora se înregistrează fenomene de violenţă depăşeşte 75 la sută, în vreme de aproximativ trei la sută dintre copii şi tineri cad victime ale violenţei de orice fel. Elevii nu sînt singurii supuşi violenţelor în şcoli, 80 la sută dintre pedagogi plîngîndu-se de comportamente agresive din partea acestora, de la indisciplină la curs şi absenteism, la agresiune nonverbală, lovituri şi chiar agresiuni fizice. Printre cauzele care favorizează acţiunile violente ale elevilor se numără (potrivit psihologilor, profesorilor şi poliţiştilor) neglijarea copiilor de către părinţi, slaba implicare a acestora în procesul educaţional, situaţiile de criză în familie, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, anturajul greşit ales, lipsa unor modele comportamentale, informaţiile cu titlu de „senzaţional”, furnizate de mass media, inclusiv supradimensionarea intenţionată a fenomenului violenţei în şcoli.

Pornind de la aceste date de sinteză şi de la prezentarea unui studiu de caz – „Conflictul în şcoala mea”, precum şi a trei filmuleţe realizate de elevi, pe tema violenţei, discuţiile pe marginea agresivităţii crescînde în rîndul elevilor au fost cît se poate de binevenite. Şi, chiar dacă violenţa în rîndul tinerilor şi în rîndul copiilor a devenit un fenomen global, programele pentru combaterea acesteia, jocurile şi activităţile extraşcolare, ca soluţie pentru reducerea agresiunilor, sînt la îndemîna societăţii, a noastră a tuturor – politicieni, părinţi şi profesori – şi pot fi eficient folosite.

M. Vaida