Ziua mondială a teatrului

Ziua mondială a teatrului este marcată în fiecare an la 27 martie, în vederea conştientizării valorii teatrului în toate formele sale şi promovării activităţii comunităţilor de teatru în întreaga lume.

A fost instituită, în 1961, de Institutul Internaţional de Teatru (ITI) – cea mai importantă organizaţie non-guvernamentală din domeniul artistic, înfiinţată în 1948, la iniţiativa UNESCO – şi a devenit un eveniment anual din 1962, potrivit www.world-theatre-day.org.

Cu prilejul Zilei mondiale a teatrului sunt organizate diverse manifestări în cadrul cărora publicul are ocazia să întâlnească artiştii preferaţi. Una dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea mesajului tradiţional internaţional. În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să comunice reflecţiile sale asupra celei mai vechi forme artistice – teatrul -, într-un mesaj, tradus în peste 50 de limbi. Primul mesaj de Ziua mondială a teatrului a fost scris în 1962, de poetul şi dramaturgul Jean Cocteau.

În anul 2020, în contextul pandemiei de Covid-19, a fost pentru prima dată când marcarea acestei zile a găsit teatrele închise, evenimentele fiind transmise online. În 2021, mesajul de Ziua mondială a teatrului a fost transmis de actriţa britanică de teatru şi film, Helen Mirren, iar evenimentele prilejuite de Ziua mondială a teatrului au fost transmise online ca şi anul precedent.

Mesajul de Ziua mondială a teatrului este transmis în acest an de regizorul american de operă şi teatru, Peter Sellars.

Istoria teatrului în ţara noastră începe în mai 1798 odată cu înfiinţarea primei trupe de teatru autorizate. Primul teatru public bucureştean a fost „Teatrul de la Cişmeaua Roşie”, înfiinţat în 1816, unde au avut loc o serie de reprezentaţii până la incendiul din 1825, când clădirea a fost mistuită de flăcări.

Cu o vechime de 103 ani, Teatrul Național din Cluj-Napoca rămâne o instituţie-reper pentru cultura românească din Transilvania.

Inaugurarea a avut loc pe 1 decembrie 1919 cu două piese de Zaharia Bârsan, Poemul Unirii, cel care avusese atâta succes în mai cu ocazia turneului Naţionalului bucureştean şi Se face ziuă, amândouă marcând şi împlinirea unui an de la Declaraţia de la Alba Iulia. Pe 2 decembrie debuta însă prima stagiune a teatrului cu drama Ovidiu a celui care este de drept părintele dramaturgiei româneşti, Vasile Alecsandri, dramă a dorului de patrie şi a exilului, cum exilată de ai săi fusese atâtea veacuri românitatea transilvană. La 1 decembrie 1989, când se sărbătoreau şapte decenii de teatru românesc la Cluj prin Săptămâna Teatrelor Naţionale, aceasta se deschidea cu o montare de excepţie tot a unei piese, Iaşii în carnaval, aparţinând aceluia care onorase cu numele lui naşterea instituţiei clujene. (…)

Acelui ataşament faţă de starea şi pulsul naţiunii, crezului identitar pârvanian, manifestat cu evidenţă sau subiacent, i-a rămas mai mereu credincios teatrul clujean, în istoria sa centenară. Prin repertoriu, prin excelenţa artistică datorată actorilor, regizorilor ori scenografilor care au închegat reprezentaţii deseori memorabile, prin inteligenţa şi profesionalismul marii majorităţi a directorilor care l-au condus, prin racordarea la pulsul societăţii, la vremurile deseori frământate, problematice, pe care le-a traversat. (…) Din perspectiva acestei excelenţe, imanentă unei scene naţionale, la masa umbrelor se pot aşeza nume ilustre: Actorii: Zaharia şi Olimpia Bârsan, Stănescu-Papa, Neamţu-Ottonel, Al. Ghibernicon şi Gogu Mihăescu, Dem Mihăilescu Brăila, Ion şi Magda Tâlvan, Titus Lapteş, Maria Cupcea, Viorica Dimitriu, Ştefan Braborescu, Nicolae Sireteanu, Radu şi Dorina Stanca, Alexandru Marius, Olimpia Arghir, Silvia Ghelan, Ligia Moga, Silvia Popovici, Geo Nuţescu, George Motoi, Lucia Mureşan, Valentin Jurăscu, Gogu Gherasim, Gheorghe Radu, Marin D. Aurelian, Anton Tauf, Melania Ursu, Aurel Giurumia, Ion Marian, Bucur Stan, Valentino Dain, Octavian Teuca, Gelu Bogdan Ivaşcu, Octavian Lăluţ. Regizorii: Zaharia Bârsan, Vlad Mugur, Victor Tudor Popa. Scenografii: Theodor Ciupe, Mircea Matcaboji. Neuitatul regizor de platou Estera Biro. Iar, spre bucuria noastră, la festinul vieţii se află încă actori, regizori şi scenografi, care au adus strălucire acestei scene, pe care au servit-o în întrega lor carieră sau doar pasager: Dorel Vişan, Marius Bodochi, Miriam Cuibus, Maria Munteanu, Petre Băcioiu, Lucia Wanda-Toma, Ileana Negru, Maria Seleş, Marcel Iureş, Ştefan Sileanu, Catrinel Dumitrescu, Carmen Galin, Liliana Welter, Cornel Răileanu, Mihai Măniuţiu, Victor Ioan Frunză, Adriana Grand, Andi Şchiopu. Ori directori economici de talia lui Vasile Pintea. (…) Nu mai puţin ilustră e galeria celor 30 de directori care şi-au asumat conducerea teatrului în aceasă sută de ani de existenţă, pe perioade mai lungi sau mai scurte, de la cele câteva luni ale lui Victor Eftimiu, Ion Marin Sadoveanu şi Ion Vlad, la septenatele lui Petre Bucşa şi Constantin Cubleşan şi la recordul fondatorului, Zaharia Bârsan: 12 ani în trei reprize. Se regăsesc aici, alături de cei pomeniţi, şi alţi scriitori, Mihail Sorbul, Victor Papilian (deopotrivă dramaturg şi medic renumit), Horia Bădescu, Ion Vartic, actori de prima mână: Neamţu Ottonel, Silvia Ghelan, Valentino Dain, Maia Ţipan Kaufmann, Anton Tauf, Dorel Vişan, regizori de notorietate: Vlad Mugur, Victor Tudor Popa, Victor Ioan Frunză, Mihai Măniuţiu. Personalităţi care au gestionat destinul artistic şi adminstrativ al insituţiei, propunând, alături de comitete de lectură alcătuite din personalităţi ale vieţii culturale şi sociale, atâta timp cât acestea au existat, direcţii repertoriale care să păstreze, chiar şi în anii dificili ai perioadei comuniste, reperele fondatoare, să constituie colective artistice, demne de o scenă naţională, pe care să le sprijine să creeze excelenţă artistică şi să le apere la nevoie. (…)

Istoria de o sută și trei de ani a Naţionalului clujean e bogată şi complexă. Şi încă nu s-a scris pe deplin. În 1944, la 25 de ani de la fondarea teatrului, aflat la acea oră în refugiu la Timişoara, Aurel Buteanu, directorul de atunci, alcătuia şi edita o primă lucrare monografică. În 1994, la 75 de ani, sub direcţiunea lui Dorel Vişan, un colectiv admirabil constituit din Justin Ceuca (o viaţă întreagă secretar literar de prima mână al teatrului), Constantin Cubleşan, Roxana Manilici, Doina Modola, Victor Nicolae, Mircea Popa, Rodica G.Radu, Diana Tihu-Suciu, Viorel Toşa, realiza o monografie a istoriei celor trei sferturi de veac de existenţă a instituţiei, exemplară sub toate aspectele.