Ziua medicinei militare

La 21 august este sărbătorită, anual, Ziua medicinei militare. La această dată, în 1862, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 4629, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înfiinţare a Corpului Ofiţerilor Sanitari din Armată, atestându-se, astfel, medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor militare, potrivit volumului ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

Activitatea Serviciului Sanitar Militar, cât şi cea a Serviciului Sanitar Civil erau coordonate, încă din anul 1830, de Comitetul Doftoricesc. În 1857, au fost puse bazele învăţământului medical din ţara noastră, prin înfiinţarea, de către Carol Davila – medic român de origine franceză -, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Şcolii naţionale de medicină şi farmacie, menţionează site-ul https://umfcd.ro/. La acea vreme, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independenţă (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorităţii militare.

În 1882, au fost promulgate, prin Înaltul Decret nr. 1125, Legea pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei, precum şi Instrucţiunile pentru funcţionarea ambulanţelor şi Decizia relativă la serviciul ambulanţelor în armată, astfel fiind creat cadrul normativ de funcţionare a serviciului sanitar militar, care era condus de o direcţie specializată din cadrul Ministerului de Război, notează site-ul http://arhiva.gov.ro/.

Istoria medicinei militare este strâns legată de istoria militară a poporului român. Personalul sanitar al Armatei Române s-a implicat în momentele cruciale ale istoriei – Războiul de Independenţă (1877-1878), Războiul de reîntregire naţională (1916-1918), Al Doilea Război Mondial -, dar şi în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forţelor de menţinere a păcii din diferite teatre de operaţiuni din lume, alături de ceilalţi reprezentanţi ai Armatei României.

În anul 1900, au fost înfiinţate Societatea Ştiinţifică a Corpului Sanitar Militar Român şi Revista Sanitară Militară, iar în iulie 1921, a avut loc primul Congres de Medicină şi Farmacie Militare la Bruxelles, la care România a participat cu un raport asupra organizării Serviciului Militar şi a legăturii sale cu Crucea Roşie, menţionează site-ul https://directiamedicala.mapn.ro/.

În 1945, s-a constituit Direcţia Superioară Sanitară – Farmaceutică. După o serie de alte reorganizări, în anul 1990 a luat fiinţă Inspectoratul General Medical, în 1993 – Direcţia Medicală, în 1999 – Direcţia Asistenţă Medicală, iar din 2004 – Direcţia Medicală, se arată în volumul ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).

Direcţia medicală este ”structura centrală de specialitate a Ministerului Apărării Naţionale care are ca principale domenii de activitate elaborarea politicilor şi a reglementărilor privind asistenţa medicală, asistenţa sanitar-veterinară şi inspecţia sanitară şi sanitar-veterinară de stat, planificarea, programarea, standardizarea şi interoperabilitatea în domeniul medical, asistenţa farmaceutică şi logistică medicală, statistica şi informatica medicală precum şi expertiza medico-militară”, notează site-ul https://directiamedicala.mapn.ro/.

În memoria medicilor, sanitarilor şi a surorilor voluntare care au salvat vieţi pe fronturile Primului Război Mondial, a fost ridicat în Bucureşti, în anul 1932, Monumentul Eroilor Sanitari. Realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, monumentul este amplasat în Piaţa Operei, în vecinătatea Operei Naţionale şi a Facultăţii de Medicină, şi este înscris în Lista monumentelor istorice, precizează site-ul https://www.cotroceni1900.ro/.