Zi liberă

RADU VIDA

Am mai scris despre „pomenile” guvernamentale şi zilele libere ale unei categorii de salariaţi. Era să zic „chiulăi”, dar, vedeţi dumneavoastră, nu se pot face generalizări, aşa, de dragul huiduielii gratuite! Aşa că trebuie spus: bugetarii dau tonul. Şi tot ei fac ca lucrurile să meargă cînd aşa, cînd altfel. Spuneam atunci că zilele de sărbătoare devin un chiul dezorganizat, fiecare găsind modalitatea de a se fofila în peisaj. Şefii ştiu, subalternii ştiu şi ei, dar toată lumea se face că nu ştie, că, vezi Doamne, treburi importante fac ca oamenii să-şi ia zi liberă, tocmai de sărbătorile laice sau religioase. Una „lipită” aici, cealaltă „păcălită” pe dincolo şi fiecare îşi face cîte o mini-maxi vacanţă de cîteva ori pe an.

Evident că guvernul ştie şi el ce şi cum în cestiune. Drept pentru care a „făcut punte” între zilele de 28, 29, 30 aprilie şi 1 şi 2 mai, astfel încît tot bugetatul să se simtă mai liber, să uite de pocinogul cu cei 25% minus şi, la urne, să spere că, dacă nu-i schimbă pe ăştia, or să vină ceilalţi. Care, la rîndul lor, vor… îmbunătăţi şirul nesfîrşit de zile nelucrătoare. Că, vorba aia, distracţia-i baza! O viaţă avem şi-o gaură-n… podul şurii, aşa că rămînem cu ce mîncă, bem şi… mai ziceţi dumneavoastră!

Pînă la urmă, nu-i nici o crimă! Oricum s-ar fi făcut punte peste ziua cu pricina (30 aprilie). Aşa, toată lumea-i fericită! Oamenii – nu trebuie să scoată iar trombonul de la naftalină şi să interpreteze aria cu: a murit bunica, trebuie să mă duc la socri, vine prietena mea din copilărie şi nu ne-am văzut de „n” ani. Şefii nu vor încasa bulane de viţel, damigene cu vin, whisky de marcă sau alte pomeni. A dat liber guvenu’! E legal.

Este! N-am ce zice. Să ne fie de bine. Spun asta pentru că şi privaţii vor cere de la patroni îngăduinţă. Că, vorba aia, şi ei sînt oameni! Şi nici n-ar fi aşa o mare pierdere, dacă nu s-ar repeta obiceiul din străbuni, de-acum: pentru că-i joi şi nu vom fi ceva vreme cu colegii, vom trage o băută soră cu vecina, vineri e zi scurtă, da’ nu putem lucra pentru că, din cauză de mahmureală. Şi oricum, am venit să ne odihnim, că doar urmează atîtea zile libere! Pe urmă, mîncăm pînă dincolo de limita saturaţiei, bem mai vîrtos decît altădată, tocăm ce avem de tocat din banii puşi de-o parte pentru facturi. Şi, în ziua hotărîtă, ne întoarcem la slujbă. Unde, fericiţi că ne revedem, mai tragem o băută. De data aceasta, frate cu… Apoi, în următoarele zile, cui pe cui şi un cucui, şi astfel mai trece o săptămînă… De eforturi susţinute,nu-i aşa!?

Cel mai tare şi mai tare mi-a plăcut de motivaţia Guvernului: cică, se va recupera ziua liberă de care vorbeam, într-o sîmbătă. Undeva prin luna mai… Iar recuperarea, spunem noi, se va produce prin adevărate pierderi. Argument: nici Dracu’ şi cu atît mai puţin Mă-sa nu vor merge la primării, şcoli, armată, unităţi sanitare într-o frumoasă zi de sîmbătă. Fie ea chiar şi în lună de mai. Unii dintre funcţionari, îşi vor aminti că a murit bunica, s-a-necat pisica ş.a. Sau, pur şi simplu, vor merge în… control, pe terenul larg al patriei, acolo unde nici guvernanţi, nici şefi, nici subalterni nu ştiu exact ce şi cum. Să nu fim răi, însă! Vor fi şi dintre cei în care conştiinţa va da strigarea respectivă. Care, fiind în perspectivă, îi va aduce la muncă. Acolo, vor da drumul la lumină, gaz, aer condiţionat şi, după cum se ştie, bani nu mai trec dintr-un buzunar în altul. Ci, din buzunarul nostru în cel al căror profit e dus în cele ţări.

Deci: rămînem, statistic, ţara cu cele mai puţine ”libere”, dar, sigur, sîntem campioni la pierderile cauzate de chiulul organizat şi legalizat.