Votul prin corespondenţă ne va lumina

Ilie CĂLIAN

În sfîrşit, Autoritatea Electorală Permanentă a clarificat problema votului prin corespondenţă – temă care a suscitat atîtea discuţii, întrucît, pe de o parte, se semnalaseră o serie de “ciudăţenii” la unele secţii de vot din străinătate, iar pe de alta, existau o serie de nemulţumiri – unele absolut justificate – din partea unor cetăţeni români din străinătate, care erau prea departe de secţiile de votare. La prima vedere, noile reglementări au un anume caracter birocratic. Păi, altfel cum?! Vrem, pe de o parte, să se asigure accesul la vot (pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale) pentru toţi doritorii, dar dorim şi asigurarea secretului votului şi a imposibilităţii măsluirii rezultatelor. În acest caz, trebuie luate anumite măsuri.

Important este un lucru: noua reglementare impune înscrierea în Registrul electoral, pe baza unei cereri care se poate adresa AEO prin intermediul ambasadelor şi consulatelor României. Ceva în plus: pot fi deschise secţii de votare, în străinătate, în localităţi şi grupuri de localităţi unde sînt înregistraţi cel puţin 100 de alegători. În fine, vechile secţii de votare rămîn valabile. O singură restricţie: turiştii nu pot vota (probabil, ca măsură de protecţie împotriva posibilităţilor votului multiplu).

În ce mă priveşte, îmi menţin opiniile referitoare la votul celor care locuiesc definitiv sau temporar în străinătate şi şi-au păstrat şi cetăţenia română (sau încă n-au obţinut-o pe cea a ţării gazdă). Repet ceea ce am mai spus: mi se pare incorect să se amestece în bugetul României (prin participarea la desemnarea parlamentarilor) a celor care nu contribuie la bugetul României, iar, pe de altă parte, nu trăiesc ca “supuşi” ai legilor României, ci ale altor ţări. Altfel spus: dacă nici nu plătesc impozite şi nici nu-şi duc viaţa conform legilor României, de ce să aibă dreptul să participe la adoptarea de legi valabile doar pe teritoriul României?! A, îmi veţi spune, dar aceşti oameni – sau majoritatea dintre ei – doresc să se întoarcă şi de aceea sînt interesaţi de Parlament. Ei, bine, o să voteze după ce se restabilesc în ţară. Sau: ei sînt interesaţi cum vor trăi părinţii şi copiii lor rămaşi în ţară. Ei, bine, părinţii lor au drept de vot, votul este individual şi secret. Dar, cîtă vreme Constituţia nu clarifică această chestiune, nu pot decît să-mi exprim opinia şi să iau act de legile în vigoare.

Momentan, problema este alta: cîţi, oare, îşi vor manifesta “spiritul civic” românesc, înscriindu-se în Registrul electoral, pentru a vota prin corespondenţă sau în localităţile în care se pot face secţii de votare, dacă există cel puţin 100 de doritori?! Teamă mi-e că numărul de votanţi prin corespondenţă nu se va apropia, cît de cît, de cel estimat în tărăboiul de la alegerea lui Klaus Iohannis. Teamă mi-e că, inclusiv în rîndul celor “dinafară” care se bat cu cărămida-n piept în legătură cu patriotismul lor, se va dovedi că există o mare deosebire între spiritul cetăţenesc şi al apartenenţei naţionale, respectiv sentimentul etnic, cu care le place unora să cocheteze. De alfel, nu e greu de observat că la noi se face mereu confuzia între etnie şi cetăţenie – fie că e vorba de românii înşişi, fie că e vorba de “minorităţi”. Oricum, reglementarea aceasta e binevenită cel puţin din acest punct de vedere: vom putea vedea care este distanţa dintre vorbe şi palavre, cînd trebuie să faci un minim demers de ordine: să completezi un formular cu exactitate şi să-l trimiţi unde trebuie.