Vorbe…

RADU VIDA

Se pare că, în ecuaţia vorbelor rostite pe planetă, nu prea contează ceea  ce spun indivizii, reprezentanţii unor grupuri, organizaţii etc. sigur, „vocea străzii” are, pînă la urmă, un oarecare impact, dar vorbea grea, vorba care doare şi, mai ales, cea care contează e a politicienilor. Să luăm un exemplu: vorbele Monicăi Macovei. Glasul poporului n-a supărat niciodată UDMR în demersul acţiunilor întreprinse la putere fiind. Au votat „la două mîini” scăderi de salarii, participări la războaie, sau politici falimentare împotriva altora, dar au sărit ca arşi cînt vicepreşedintele PDL şi europarlamentarul Monica Macovei i-a acuzat pentru punctul în care Legea lustraţiei… lustrează pe foştii procurori. Şi aici lucrurile sînt nuanţate, dar aruncarea anatemei în felul în care a făcut-o Macovei, îi face adversari pe toţi cei care, ştiţi dumneavoastră: Statul vs… Iar asta înseamnă o masă mare de votanţi şi o şi mai mare masă de alegători, influenţaţi de…vorbe, nu?

Vorbele persuasive au o deosebită importanţă şi în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale, iar greutatea lor creşte odată cu manipularea lor de către politicieni. Şi, pentru a continua raţionamentul logic, cu cît politicienii sînt mai importanţi în economia unui status politic asumat, cu atît mai mult se ţine cont de rostirea lor în spaţiul public sau chiar în cea mai tainică intimitate. Vorbim de mai bine de 22 de ani de responsabilitatea clasei politice, dar şi acestea rămîn doar… vorbe, pentru că lipseşte cu desăvîrşire şoala. Politicienii noştri sînt luaţi, practic, de pe stradă, în funcţie de tot felul de criterii mai mult sau mai puţin bazate pe competenţe, dar niciodată nu se va putea suplini acea înaltă învăţătură obţinută în şcoli “de specialitate”, care să furnizeze cunoştinţe despre felul în care trebuie utilizate forţa nemaipomenită a vorbelor. Recurgem la un alt exemplu, doar pentru a demonstra că, vorbind fără ei, politicienii aduc imense prejudicii tocmai celor care le-au delegat reprezentarea şi puterea de a exercita deziderate de interes naţional.

Zilele acestea s-a discutat, pînă la exasperare despre alegerile din Rusia. Şi, dacă la nivelul simţului comun, s-a manifestat o decenţă, gravitînd în jurul bunului simţ, mai mult, decît al cunoaşterii nemijlocite, discuţiile purtate de politicieni au adus grave atingeri siguranţei naţionale, interesului general şi nevoii de a face faţă, pe termen lung, unei politici pragmatice, vis-a-vis de acest mare vecin.

Fără minime cunoştinţe, fără consultarea directă a surselor aflate în Rusia,europarlamentari, cu mare apetit la a spune ceva, doar să se afle în faţa atenţiei opiniei publice (Renate Weber, Cristian Preda ş.a.) au acuzat tot felul de generalităţi. Aflate şi însuşite de la o minoritate opozantă curentului general din această ţară: Că vor fi fraude (?), că se mimează democraţia (ca peste tot, dealtfel!), că sînt limitate alternativele liberale (în condiţiile în care s-au înscris în cursa prezidenţială, un braţ de candidaţi!). Degeaba au încercat premierii M.R. Ungureanu sau Vlad filat să dreagă busuiocul, pentru că vorbele grele, proferate de preşedintele Băsescu nu se uită. Dar… iertarea, vine cu atît mai greu cu cît, nici Marea Neagră n-a devenit lac rusesc, nici pedepsele economice n-au venit din Est. Ci tocmai de acolo de unde, se pare,  bătea şi bate vîntul. Din Vest.

Iar îmbunătăţirea relaţiilor economice şi politice şi militare cu Federaţia Rusă este mai mult decît necesară.