Vlad Sărătilă, Alb înserat

Cartea despre care vorbim astăzi aparţine unui scriitor basarabean care se află zilele acestea în oraşul nostru pentru a-şi lansa cel de-al şaptelea volum, pe care l-a publicat recent la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Profesor la bază, cu lecturi nenumărate din literatura universală, plasate cu oarecare stridenţă în multe din paginile cărţii, moldoveanul nostru nu e deloc un povestitor molcom şi sfătos de tip tradiţional, ci unul care vrea să experimenteze cele mai noi sugestii ale postmodernismului, textualismului şi fragmentarismului narativ, propunînd soluţii scriptuale diverse, plasate intenţionat ca nişte capcane greu decodificabile, pe fondul unui discurs metatextual cu varii trimiteri livreşti. Este la mijloc o provocare ludică şi ironică despre modul de a concepe şi a produce arta narativă contemporană. Spirit năbădăios şi ironic, de veritabil nonconformist, autorul nostru îşi concepe scrierea ca pe un eseu cu multiple ramificaţii, menit să pună în evidenţă formulele perimate şi a stărui asupra posibilităţilor de răsucire şi împletire a cuvîntului în scurte peroraţii sentenţioase. Falsul său „roman”, cum ar putea fi considerat, e o naraţiune imprevizibilă, concepută după o schemă personală, menită să ia în răspăr multe din miturile şi convenţiile vieţii noastre sociale, dar, în principal, reţetele după care se fabrică arta. Principala armă la care recurge autorul nostru este ironia, persiflarea nonşalantă a credinţelor încetăţenite, despre toate valorile respectate şi recunoscute, ridicînd în calea lor numeroase semne de întrebare şi demonetizînd la modul ludic opiniile noastre despre viaţă şi moarte, datorie, credinţă, iubire, despre om şi familie, despre iubire, relaţia dintre bărbat şi femeie, creaţie culturală, operă literară etc., bagatelizînd lucrurile serioase şi subminîndu-le metodic. Relatarea realistă este părăsită în favoarea unui „hybris” declarat, dominat de poncife şi imaginaţie speculativă, în care jocurile lexicale şi şaradele se instaurează la nivelul scriiturii acaparînd şi dominînd fiecare celulă a povestirii. Personajele purtătoare de cuvînt sînt Paronim şi Paradox, dar şi Alter Ego-ul autorului, prin intermediul cărora el strecoară zeci de aluzii, critici şi opinii deconcertante, cu rolul de a înnegri sensurile iniţiale şi a le opaciza. Acesta ar fi şi înţelesul sintagmei de „alb inserat” din titlu, întrucît în cazul său orice alb devine imediat gri, dacă nu chiar opusul culorii clarităţii. În esenţă, personajul nostru este membru al unui cenaclu, iar „ştiinţa” producerii propriei sale opere îl obsedează în cel mai înalt grad. Pentru aceasta, apelează la modele celebre, respingînd reţetele comune şi accesibile şi năzuind la o scriere de „avangardă”, la una care sfidează normele comune, convins fiind că numai artiştii de acest fel pot intra în memoria colectivă. Marile teme şi probleme ale umanităţii devin însă simple focuri de artificii, reducînd încărcătura lor mitică şi ideală la simple improvizaţii. Marea dragoste este redusă la „sex”, credinţa în mîntuire la înşelăciune, lupta pentru binele social un fel de moft, întrucît lumea contemporană în care trăim ne-a pervertit simţurile şi mintea, introducînd în locul valorilor perene reperele unui consumism mizerabilist. Tratate cu cinism afişat, toate pornirile nobile sînt înlocuite cu surogate şi falseturi, astfel că pînă la urmă ancorăm într-un nihilism total, într-o lume semidoctă şi vulgară. Autorul n-are capacitatea de a produce varianta proprie de alternativă la ceea ce e rău şi inferior în viaţă, semnele unei renaşteri virtuale ofilindu-se repede şi constant, ceea ce este oarecum dezamăgitor pentru insul care doreşte să-şi depăşească condiţia telurică prin cea sacrală. Mai mult eseu decît povestire, (latura de „story” a cărţii este infimă), proza sa seamănă cu un fel de vagabondaj lirico-sapienţial, creind o stare vădită de inconfort şi stranietate, prin care se relativizează totul, într-un amalgam ineficient sub raport artistic.

Mircea POPA

Lansarea volumului Alb înserat al lui Vlad Sărătilă va avea loc joi, 9 iunie 2016, ora 11, la sediul Uniunii Vatra Românească Cluj (B-dul Eroilor nr. 2, Cluj-Napoca); prezintă prof.univ.dr. Mircea Popa, prof.dr. Maria Vaida.