Visul neîmplinit al ctitorului muzeului satului din Cluj-Napoca: biserica din lemn care trebuia să strălucească în „grădina neamului”

În această lună s-au împlinit 96 de ani de când, la Cluj, s-au pus bazele primului muzeu în aer liber din România, Parcul Naţional de la Hoia. Realizarea acestui edificiu a fost posibilă ca urmare a eforturilor lui Romulus Vuia de a pune în aplicare programul ştiinţific, elaborat la 22 iunie 1922 de Comisia Fundaţiei Culturale „Principele Carol”. Acest program prevedea ca muzeul etnografic din Cluj să fie o instituţie muzeală complexă (cu expunere pavilionară şi în aer liber) care, prin fondurile documentare ce le tezaurizează, să reprezinte „un adevărat monument al individualităţii noastre etnice”, iar prin activitatea desfăşurată să devină un Institut de Cercetări Etnografice.

„O grădină a neamului”

Reputatul cercetător în domeniul etnografic și artei lemnului Ioan Toșa, spune că în toamna anului 1924 Romulus Vuia, face o excursie de documentare la marile muzee vest europene. Cu această ocazie vizitează şi Skansenul suedez. Deosebit de impresionat de cele văzute aici, R. Vuia plănuieşte să realizeze un astfel de Parc ca „ o grădină a neamului” şi în oraşul Cluj, pe Cetăţuia oraşului.

Pentru realizarea acestei idei R. Vuia a încercat să obţină terenul pe care să fie realizată grădina neamului, precum şi construcţiile care urmează să fie transferate.

Pentru depistarea construcţiilor în anul 1925, profitând de dorinţa Principelui Carol de a transfera la Sinaia o biserică de lemn, R. Vuia trimite un Apel Inspectoratelor Şcolare, prin care solicita ajutorul în difuzarea şi completarea, în mediul rural, a unui chestionar privind monumentele de artă populară. Apelul a fost publicat şi în Circulara către veneratul cler al Arhidiecezei greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş şi în ziarul Patria .

La acest Apel s-au primit răspunsuri dintr-un număr mare de localităţi prin care se semnalau existenţa unor biserici de lemn ce ar fi putut fi transferate la Sinaia, sau în „grădina neamului”.

Pentru realizarea parcului etnografic, prin chestionarul Lista obiectelor care trebuiesc colectate pentru Muzeul Etnografic, R. Vuia a cerut şi semnalarea unor construcţii ţărăneşti, existente în diferite localităţi rurale, „făcute de popor pentru folosinţă proprie”. Romulus Vuia și-a dorit ca printre construcțiile din parcul etnografic să se numere cea mai spectaculoasă biserică din lemn din Ardeal, cu calități de neconfundat, una devărat „giuvaier al arhitecturii de lemn românești”. Deși s-au făcut toate demersurile, începând cu obținerea acordului credincioșilor până la aprobările din partea instituțiilor abilitate, locașul de cult nu a mai ajuns în muzeul clujean din cauza cedării Ardealului în 1940. Astfel că visul lui Romulus Vuia nu a mai putut fi realizat.