Vîrstele actorului

La început, cînd apele de-abia se despărţiseră de pămînt, actorul, acolo, pe scenă, sub necruţarea reflectorului, îşi spunea şi se spunea pe sine însuşi… La sfîrşit a privit în faţă şi a văzut tot în lumină, dar de astă dată în lumina cea mare, că de faţă erau doar oameni mai în vîrstă ca el, părinţi şi părinţii acestora.

Anii s-au petrecut, s-au sucit şi s-au răsucit, iar la final, după ce actorul îşi va fi spus spusele nespuse, va vedea în faţă şi în preajmă oameni de-o vîrstă cu el, într-un fel colegi de viaţă în aceeaşi piesă, jucată şi rejucată, dar cu autor diferit de fiecare dată.

Apoi, într-o zi, după ce cortina cerului o să coboare, ca la orice final, va observa cu o uimire tristă că de această dată, în faţă-i, sînt oameni mult mai tineri ca el, aşa cum era în urmă cu sute de ani, cînd l-a cunoscut pe Shakespeare băieţandru zvăpăiat, iar pe Eminescu copilul pus pe şotii, pe lîngă plopii fără soţ. Ştiţi ce le va spune actorul nostru celor prezenţi, tineri şi foarte tineri, încă uimiţi de ceea ce li se arată?

„Am să mă întorc, spectacolul trebuie continuat, dar numai după ce veţi fi şi voi de vîrsta mea, pentru că timpul meu are vreme să aştepte.”

Iată deci, în mare şi prin urmare, cu ce se ocupă Florin Piersic la 80 de ani…

Cornel UDREA