Vin în forţă gazetăriţele?!

Ilie CĂLIAN

Se pare că, totuşi, Liviu Dragnea a renunţat la “fiţe”, cum ar fi fost boicotarea alegerilor generale. Mă întreb dacă, în tactica partidelor politice din România, mai încap procedee de acest gen, după ce am avut exemplul greţos al lui Traian Băsescu, politicianul care, din postura celui mai “înalt” personaj din stat, declarase că în cinci minute îşi dă demisia, pentru ca imediat să-şi încalce fără minimă ruşine promisiunea făcută publică prin toate posturile de televiziune şi radio, prin ziare şi, nu în ultimul rînd, prin comunicările ambasadelor.

Nu reiau discuţia despre efectul pe care l-a avut declaraţia pripită a lui Liviu Dragnea în rîndul propriului “activ de partid”, al electoratului PSD, dar şi asupra altor cetăţeni – ca şi, ca în cazul pe care l-am evocat mai sus, al unor ambasade. Nu discut nici despre faptul că un partid de forţa PSD putea să ameninţe, simplu, cu moţiunea de cenzură un guvern de strînsură, format din “băieţi şi fete de Bruxelles” şi fără aderenţă la electorat – mai ales că, într-un timp foarte scurt, o parte dintre miniştri fie au făcut declaraţii penibile, fie s-a dovedit că nu sînt tocmai nişte funcţionari îngeraşi, că, sub masca tehnocraţilor nonpolitici se ascund persoane din eşalonul secund al unor partide, mai cu seamă ale fostului PDL, care i-a trimis la Bruxelles.

Dar, de bine, de rău, din propria inteligenţă politică, sau sub presiunea unor lideri mai “aşezaţi” ai PSD, după ultima întîlnire cu conducerea PSD, Liviu Dragnea anunţă că, la alegerile locale, PSD va propune acorduri de colaborare cu UNPR şi ALDE, în primul rînd cu UNPR. Ideea ne pare normală – nouă, celor care “stăm pe margine” şi cîntărim şansele, potrivit informaţiilor pe care le avem “din teritoriu” şi cunoaşterii – cît poate fi – a reacţiilor electoratului “care este”.

Zicea Dragnea, la un moment dat, că vînzoleala din “noul” PNL pentru modificarea legii electorale (în sensul alegerii primarilor prin două tururi de scrutin) s-ar datora ambiţiei “noului” PNL de a ocupa, iarăşi, postul de primar general al Capitalei. S-ar putea să fie aşa, s-ar putea ca fripturiştii flămînziţi pe timpul ultimei perioade a guvernării Ponta, să se gîndească în primul rînd la avantajele de a gestiona sumele imense pe care le poate oferi Capitala. Desigur, nu e vorba doar de Capitală, dar, probabil, acolo presiunea este mai mare. Probabil, pentru restul primăriilor jocurile ar fi deja făcute în mare proporţie şi nu pot produce mari surprize. Ceva-ceva este: propusul, deocamdată, candidat la primăria generală a Capitalei, Cristian Buşoi, prim-vicepreşedintele “noului” PNL, a declarat că încă nu-i bătută-n cuie candidatura sa la primăria Bucureştilor. Aşadar, s-ar putea să fie adevărat ceea ce a început să se şoptească (în gura mare) în presa bucureşteană informată “pe surse”: că s-ar putea opta pentru o femeie – fosta purtătoare de gînduri şi cuvinte a lui Băsescu, Adriana Săftoiu, certată cu Marinarul şi devenită mintenaş o mare liberală. Pînă la urmă, ca răspuns, PSD, se şopteşte, ar putea lua în discuţie, drept contracandidată, o altă femeie, adversară permanentă (chiar şi în tribunal, nu “întoarsă”) a lui Băsescu: Gabriela Vrînceanu-Firea.

Aşadar, ne aflăm tot pe tărîmul confruntării lozincilor de “corectitudine politică”: în acest caz, “promovarea femeii”. Desigur, sînt două femei arătoase, destul de veninoase la limbă amîndouă, au fost gazetăriţe, dar cunosc bine şi intrigăria politică. Campania electorală a celor două ar putea fi de-a dreptul delicioasă: femeile nu-şi dau cu paru-n cap, ci se păruiesc (adică se reped una în coafura alteia);nu se suduie cu gura slobodă, ci-şi varsă una alteia veninul vorbelor, formule tocmai bune pentru televiziuni. Dar programele politic-o-economico-gospodăreşti?! Dar competenţa lor în materie de conducere a treburilor unui oraş de 2,5 milioane de locuitori – şi, în general, de “conducere”?! Că una este să scrii articole, sau chiar să fii redactor şef, sau purtător de cuvînt, şi alta să conduci o maşinărie aşa de complicată cum este primăria generală a Capitalei.

Desigur, primăria generală a Capitalei este extrem de importantă, prin numărul locuitorilor, veniturile, impozitele şi celelalte sume, contracte etc., care se vehiculează pe-acolo, şi cîtă miere se poate scurge din borcanele bugetelor, sau din “proiecte” de diverse genuri. Totuşi, dacă bătălia electorală pentru Bucureşti se va transforma în lupta dintre două gazetăriţe bune de gură, asta se va răsfrînge rău asupra întregii campanii electorale.