Viața primită cu porția…

„Ghii, mă Batore!” – sunt cuvintele cu care Fefeleaga își îndemna costelivul animal în bine cunoscuta nuvelă a lui Ion Agârbiceanu. „Ghii, mă Batore!” – îndeamnă, de mai bine de trei decenii, miniștrii noștri biata reformă să iasă din inaniție. Dar ea, ca și bietul Bator, tot să-și dea duhul stă. Pasul lent și confuz al tranziției ce face ca economia să asculte mai degrabă de legile căderii libere decât de cele ale economiei de piață, conservă cenușiul de fiecare zi într-o spirală a resemnării. Și parcă nimeni nu se mai simte obligat să gândească dincolo de ziua de azi, și parcă nimeni nu-și mai asumă responsabilitatea de a stabili limita dintre partea sănătoasă și cea bolnavă a lucrurilor. Absența clarviziunii, a comunicării eficiente și chiar a responsabilității, plombată de simularea sfidătoare, macină tot, de la buzunarul cerșetorului până la buget, făcând tot mai mult loc gâlcevei politice și orgoliilor de partid.

Continuarea articolului este disponibilă doar pentru abonați...
Vă rugăm să accesați pagina . Nu sunteți încă abonat ? Abonați-vă

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut