Versiunea de democraţie a lui Orbán Viktor ar cîştiga aplauzele lui Vladimir Putin

Financial Times

S-ar putea spune că Europa are deja suficiente crize fără a-şi face prea multe griji în legătură cu un disident devenit un tiran neînsemnat într-o ţară, Ungaria, care, în definitiv, nu este nici măcar membră a zonei euro, însă a trece cu vederea drumul lui Orbán Viktor de la anticomunist progresist la populist xenofob ar însemna totuşi să se repete o greşeală făcută în legătură cu Grecia.

Problemele puterilor mici ale Europei pot prevesti pericole mai mari care aşteaptă după colţ.

Premierul Ungariei reaminteşte – dacă cineva de pe acest continent mai avea nevoie – de traiectoria familiară de la haosul economic la autoritarismul politic. Uniunea Europeană a avut două mari proiecte de la căderea Zidului Berlinului: moneda unică şi avansarea democraţiei spre Est. Euro are în prezent mari probleme, iar Orbán transmite un mesaj puternic privind pericolele cu care se confruntă democraţia.

Paradoxal pentru un politician atît de visceral în ostilitatea sa faţă de Rusia postsovietică, versiunea de democraţie a lui Orbán este una care ar cîştiga aplauze din partea lui Vladimir Putin. La fel ca în Rusia lui Putin, domnia legii este subordonată abuzului unei conduceri cu un singur partid. Ca şi în Rusia, ungurii pot vota în continuare, cetăţenii pot protesta, iar media privată îl poate critica pe Orbán. Însă asta este o falsă democraţie. Instituţiile statului, instanţele şi radio-televiziunea naţională se află ferm în mîinile Fidesz.

Orbán este un politician capabil. Ivan Krastev, preşedintele Centrului pentru Strategii Liberale cu sediul la Sofia şi un savant de top din Europa Centrală, îl descrie pe premierul ungar ca fiind nu atît un ideolog, cît un “oportunist radical”. Trecînd de la stînga la dreapta spectrului politic, Orbán a profitat de şansa de a exploata naţionalismul ungar într-un moment de criză.

Unii aşa-zişi autocraţi, susţine Krastev, acţionează conform speranţelor şi aspiraţiilor poporului. El l-a dat de exemplu în acest sens pe premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Alţii preferă să exploateze teama şi prejudecăţile. Orbán aparţine celei de-a doua categorii. O strategie economică pe cont propriu – eliberată de UE şi Fondul Monetar Internaţional – a fost trasată din acelaşi registru naţionalist. După cum s-a dovedit, reţeta sa economică a eşuat. Reducerea taxelor nu a diminuat datoria şi deficitul Ungariei. Bondurile guvernului sînt în categoria “junk”. Investitorii străini nu se mai pot baza pe domnia legii. În timp ce Orbán se laudă că negociază cu FMI punînd propriile condiţii, Ungaria se îndreaptă spre faliment.

Nimic din acestea nu face Fidesz mai puţin periculos. Partidele de centru din opoziţie au cîştigat puţin de pe urma scăderii popularităţii lui Orbán. Partidul Jobbik, de extremă-dreapta, cu care Orbán a flirtat recent, beneficiază de un sprijin tot mai mare. Marşul de la Budapesta, la care au luat parte zeci de mii de persoane, care au protestat împotriva Constituţiei, este posibil să fi marcat o schimbare în această dinamică politică. Pentru prima dată partidele de opoziţie şi grupurile din societatea civilă, pînă acum disparate, au realizat un front unit. Totuşi, protestatarii au nevoie de un leadership intern şi de sprijin din exterior. Pînă acum răspunsul a fost estompat. Este adevărat, Comisia Europeană a spus că viitorul ajutor financiar va fi condiţionat de restabilirea independenţei băncii centrale. Secretarul american de stat Hillary Clinton a exprimat îngrijorările SUA în legătură cu ameninţările la adresa libertăţilor individuale. Dojana nu este suficientă, totuşi.

Un început mai bun ar fi ca liderii UE să-şi exprime public consternarea. Democraţia este în centrul negocierilor Ungariei cu restul UE. Unde sînt declaraţiile dure din partea Angelei Merkel, a lui Nicolas Sarkozy sau David Cameron? Un al doilea pas ar fi evitarea miniştrilor ungari la reuniunile UE de la Bruxelles. Trebuie făcută o distincţie subtilă. Disputa este cu Orbán, nu cu poporul ungar.

Grecia ar fi trebuit să servească drept semnal de avertizare pentru zona euro. Ungaria relevă în prezent riscurile politice ale eşecului economic. Dreapta naţionalistă cîştigă teren în mare parte din Europa – de la Adevăraţii Finlandezi la Partidul Libertăţii din Olanda şi Frontul Naţional din Franţa. Ţările cu tradiţii democratice mai slabe sînt în mod special vulnerabile. Europa ar trebui să cunoască pînă în acest moment pericolele contagiunii.