Vechile stereotipuri privind imigraţia împiedică construirea unei relaţii pozitive cu noua Europă de Est

New Eastern Europe

Principalii factori de atracţie ai imigraţiei, care includ oportunităţi de angajare, Venitul Naţional Brut (VNB) pe cap de locuitor şi oportunităţi comparative pe întreg teritoriul UE, sugerează că fluxul imigraţiei din România şi Bulgaria nu numai că va fi semnificativ mai mic decît nivelurile din 2004, dar va fi şi mult mai difuz în toate statele membre ale UE.

Un studiu recent publicat de “Migration Observatory” de la Universitatea Oxford a abordat impactul pe termen lung al imigraţiei din ţările care au aderat la UE în 2004, spre Marea Britanie, plasînd efectul de “tsunami” într-un context mai larg. Estimările făcute în 2004 au prezis că 15.000 de persoane pe an vor veni din noile state membre UE în Regatul Unit. Fluxul mediu anual al migraţiei internaţionale pe termen lung a cetăţenilor UE a crescut în realitate la aproximativ 170.000 în perioada 2004-2010, în comparaţie cu 67.000 în ultimii şase ani.

Ca procent din cetăţenii UE, imigranţii din ţările “A8” au reprezentat aproximativ 50% din acea circulaţie, ceea ce înseamnă că est-europenii au reprezentat doar o treime din totalul fluxului de imigranţi spre Marea Britanie.

Partidul Independenţei din Marea Britanie (UKIP) afişează în prezent pe website-ul său un ceas care face numărătoarea inversă pînă cînd, aşa cum a avertizat The Telegraph, “20 de milioane de bulgari şi români vor avea dreptul de a locui şi munci fără restricţii în Marea Britanie”. Cercetarea efectuată de “Open Society” din Sofia sugerează însă că afluxul de imigranţi bulgari va fi “mult mai puţin semnificativ ca dimensiune şi este mai puţin probabil să provoace perturbări pe piaţa forţei de muncă”, decît cel al ţărilor “A8” în 2004.

Un factor-cheie pentru imigraţia economică este diferenţa mare dintre nivelurile şomajului. În 2004, rata şomajului în Polonia era de 18,9%, cu peste 10% mai mare decît în Marea Britanie, unde era de 4,6%. Avînd în vedere tendinţa de creştere a şomajului în Regatul Unit, este îndoielnică atractivitatea ţării ca destinaţie a migraţiei economice. Acest lucru este şi mai adevărat pentru români, care au o rată a şomajului mai mică decît în Marea Britanie, de doar 6,7%.

Dacă şomajul este singurul factor de atracţie, Spania şi Grecia ar fi candidaţi mai mari la emigrare. În mod similar, există şi alte ţări europene, cum ar fi Germania şi Olanda, care au rate ale şomajului considerabil scăzute, mai ales în grupele de vîrstă ale tineretului. Avînd în vedere declinul populaţiei tinere din România, în general grupul cel mai mobil, masa de potenţiali emigranţi este, de asemenea, în scădere, şi se va răspîndi mai dispersat în căutarea de oportunităţi.

Diferenţiala veniturilor, măsurată prin VNB pe cap de locuitor, precum şi dorinţa sa de a avea un standard de trai mai bun, sugerează că Marea Britanie este un loc dezirabil pentru a munci, dar din ce în ce mai puţin comparativ cu 2004. VNB-urile României şi Bulgariei sînt aproximativ jumătate şi respectiv o treime din VNB-ul Marii Britanii, semnificativ mai mult decît nivelul din Polonia (1/5) în timpul valului de imigraţie 2004. Aşa cum a remarcat “Agenţia de Frontieră” din Marea Britanie într-un raport din 2012, dacă imigranţii români vor să-şi maximizeze recompensele migraţiei, ar trebui să plece în Spania, unde se pot aştepta la un standard de trai mai ridicat “pentru a locui singuri sau la o familie spaniolă”, decît în Regatul Unit, unde costul locuinţelor, în special la Londra, ar obliga ca “cetăţenii români să împartă cazarea cu mai multe persoane”.

Proliferarea pieţelor forţei de muncă din UE, generată de eliminarea reciprocă a restricţiilor de viză în Austria, Belgia, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta, Olanda şi Franţa, precum şi Marea Britanie, va duce la o proliferare predilectă a migraţiei economice. Acest lucru va asigura, la rîndul său, că perturbarea pieţei cauzată de orice migraţie va fi redusă la minimum în oricare stat.

Aşa cum s-a convenit în conformitate cu tratatele de aderare ale României şi Bulgariei, Marea Britanie nu poate extinde restricţiile privind cetăţenii români şi bulgari, fără a încălca legislaţia UE, deşi unele voci din interiorul establishment-ului său politic se declară deja îngrijorate. “Migration Watch” a sugerat că între 30.000 şi 70.000 de noi imigranţi din România şi Bulgaria vor veni în Marea Britanie în următorii cinci ani.