USL – să strîngă din dinţi două luni

Ilie CĂLIAN

Unii cu obiectivitate, alţii cu neascunsă satisfacţie comentează rezultatele sondajelor de opinie din ultimele luni, sondaje care indică o scădere a entuziasmului faţă de guvernarea USL şi o sesizabilă creştere a interesului faţă de celebrul PPDD – desigur, înainte de încheierea spectacolului său de circ cu privatizarea Oltchim -, dar şi o uşoară revenire a PDL, după eşecul debarcării prin referendum a lui Băsescu. Faptele – adică modificarea opiniilor – sînt reale, dar să nu uităm că este vorba despre opinii care se pot schimba pînă în ziua  votului. Iar unele din aceste modificări depind/ vor depinde în mare măsură de comportamentul Guvernului Ponta.

Iar Guvernul Ponta are/ a avut/ va avea mari probleme, a căror soluţionare va influenţa votul din 9 decembrie. Chiar şi susţinătorii cei mari fermi ai USL şi-au pus întrebări în legătură cu tactica acestui guvern. A fost şi rămîne în continuare o deziluzie felul în care USL – Ponta şi Antonescu – au gestionat “criza referendumului”, naivitatea lor, încrederea într-un Parlament European şi o seamă de lideri de partide din UE care ar fi curaţi ca lacrima în privinţa respectării principiilor democraţiei şi dreptului fiecărei naţiuni de a-şi afirma opţiunile politice, ignorarea capacităţii lui Băsescu de a manipula puternicul “partid” al popularilor europarlamentari, dar şi a unor interese în România a unor ţări precum Germania şi SUA.

USL nu trebuie să uite că o marte parte din electoratul cu oarecari cunoştinţe de istorie recentă are încă în memorie experienţa komisarilor sovietici şi urăşte orice komisar care suflă-n ciorba noastră, chiar dacă vine acum din SUA, Germania sau din supranaţionala UE. În acest sens, a surprins din nou impertinenţa altei cucoane din conducerea UE. După Angela Merkel şi Viviane Reding, iat-o acum pe Catherine Day, secretarul general al Comisiei Europene, care, asemenea lui Barroso, dă şi ea o listă cu ce are de făcut România – în speţă, ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru – pentru nominalizarea procurorului general şi a şefului DNA, înlocuitori pentru Laura Codruţa Kövesi şi Daniel Morar.

O surpriză a constituit-o numirea d-nei Kövesi ca Înalt reprezentant al Ministerului Justiţiei pentru  relaţia cu Comisia Europeană, referitoare mai cu seamă la Mecanismul de Cooperare şi Verificare a reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei. Numirea ei a fost făcută la cererea Ministerului de Externe către Ministerul de Justiţie – la Bruxelles Laura Codruţa Kövesi urmînd să lucreze sub conducerea ambasadorului român la Bruxelles, soţul “celebrei” Iulia Motoc, de la Curtea Constituţională. Aşadar, nu a ministrului Justiţiei?! Ciudat! Şi mi-e greu să înţeleg dacă Laura Codruţa Kövesi a fost “promovată” ori trecută pe linie moartă, timp de trei ani nemaiputînd să concureze pentru vreo funcţie în ţară.

Oricum, oamenii au un motiv în plus să se întrebe – pentru a cîta oară? – despre relaţiile României cu UE şi SUA, despre suveranitatea României şi, mai ales, despre ce promisiuni va fi făcut în particular Traian Băsescu liderilor acestora. Că altfel cum s-ar înţelege încăpăţînarea cu care s-au repezit asupra României?! Asta, în condiţiile în care în Serbia, România, Ucraina şi Georgia “ revoluţiile colorate” s-au dovedit a nu fi fost pe placul naţiunilor care le-au suportat. Iar dacă acum, în România, “portocaliul” s-a degradat de tot (înainte, probabil, de a-şi fi atins toate scopurile pentru care a fost sponsorizată “revoluţia portocalie” de către SUA şi UE), s-ar putea ca băţoşenia jignitoare a reprezentanţilor acestora să nu fie decît semnul că şi-au pierdut capul, adică diplomaţia “soft”, şi sînt capabili şi de alte măsuri inepte pentru a supune România unui tratament discriminatoriu.

Ce poate face USL şi guvernul ei? Deocamdată doar două lucruri: să strîngă din dinţi încă două luni, prefăcîndu-se că n-a recepţionat mitocăniile, şi să se pregătească temeinic pentru alegerile din 9 decembrie – în primul rînd prin măsuri economice coerente şi uşor de înţeles de către electorat.