Urmaşul Gabrielei

RADU VIDA

Cu toată mina de intelectual rasat, guvernul şpionului şef al României este o încropeală; mai că-ţi vine să regreţi nemerniciile subalternilor lu’ Boc. Sau şefilor, după anume bîrfe. Cînd a încasat şpiţul, acolo unde doare cel mai tare, fiul răchiţenilor a luat cu el şi parfumul de blondă de la MDRT. Elena Udrea (căreia, în taină, i se spunea Gabriela – nume uitat în buletinul eliberat de miliţia Pleşcoi) s-a lăudat cu realizările Ministerului Mamut şi Bani pe Măsură, raportînd ,de pe tocuri de 12 cm, că prestidigitatorii din noul Guvern poate scoate din vechea ei geantă Vuitton tot felul de pîrtii de schi (pe te miri unde!) şi alte bazine pentru înotătorii de la sate şi oraşe.  Habar n-am (şi nici competenţi nu ştiu, pentru că o pupilă-i o pupilă!), nu ştiu, zic, dacă finanţele înghiţite de ministrul de sub fustă sînt în regulă. Ceea ce sigur nu e în ordine, e felul absolut risipitor şi cheltuielnic cu care a abordat, ministreasa nr.1 a fostului guvern, problema investiţiilor. Cel puţin în turism. Dar Penibilul nu-i complet şi desăvîrşit, dacă nu-i în pielea goană, da’ cu pene-n fund şi mărgele Swarowski în jurul sfîrcurilor. Flămînd, dar demn, vorba aia!

N-aş fi crezut că predarea ştafetei, luarea hăţurilor în acelaşi partid, poate declanşa vechiul slogan: „greaua moştenire!”. Este evident că Partidul Democrat Liberal se află într-o degringoladă totală, loviturile de final prevestind soarta celor care, cu vreo 15.ooo de specialişti, au ajuns să facă sluj la porţile infernului politic, limbînd la gardul Parlamentului şi încercînd alianţe care să-i vîre la loc. Acolo, unde-i cald şi bine, imunitatea-i imunitate, iar leafa vine, chiar dacă împingi căruciorul de handicapat al puterii.

Revenind, trebuie să spun că spurcovnicul îmbăţoşat al noului ministru-înlocuitor a făcut gafa gafelor, atacînd-o indirect pe cea care, odinioară, era misterioasa Gabriela. Cică nu poate să se distreze la mare, drept pentru care… nu poate. Şi gata! Nici cel mai mare duşman al poporului n-ar spune aşa ceva, despre bogăţia României numită Litoral. Şi asta, în contextul în care, acu’ două secunde, Elena Gabriela Udrea se crăcăna peste ţară, spunînd că turismul, aşa şi pe dincolo, ba chiar mai mult decît credem sau sîntem dispuşi să credem.

D-l Cristian Petrescu ştie însă ce spune. Recunoaşte că preţul cerut de  hotelieri este „destul de mare”, dar se vaită că pe Litoral nu există distracţie pentru timpul liber al turistului. Să traducem: vas’zică, opintesc operatorii, se cheltuie milioane pe branduri fanteziste, se promovează Marea, numa’ că nu-i spunem de Albă, pe cît de Neagră e. Vine, însă, domnu’ ministru şi dă cu muncii-n fasole: plajă, soare. Şi cam atît! Omul are licenţe în turismul naţional şi internaţional, are un master în ecoturism şi protecţia mediului, a făcut şi Facultatea de fugă de la Universitatea Ecologică, a fost şi agent de turism, a lucrat în minister. Şi a încărunţit. Sigur, nu de înţelepciune. Ci de sperietură.

O fi văzut ce a lăsat E.G.Udrea în urma ei, şi nu i-a plăcut parfumul? Poate. Drept pentru care, nici n-a spus ce va face pentru ca turistul să se poată distra. A ameninţat însă că va pune controale, în aşa fel încît, de 1 Mai, oamenii să aibă ce merită. Ce merită? Păi, dacă lipseşte distracţia, poate or da buluc străinii cu dulari şi euroi! Să ne vadă algele, chivuţele cu piatră ponce, foto fix la pix (în traducere rromanes = minut), miros de mici şi petrehuş la grătar capitalist. Da’ ministru’ propune şi turism cultural, muzică grea, artă avangardistă, cum nu se egzistă, plimbări cu vaporaşul ş.a.
Foarte tare!, ca să citez un contemporan.