Urmărirea tîrzie în justiţie a presupuşilor criminali nazişti ridică întrebări despre sistemul judiciar german

Der Spiegel

Procurorii germani susţin că fostul gardian de la Auschwitz Hans Lipschis a fost complice la uciderea a mii de oameni. La zeci de ani de la ultimul val major de procese, un tribunal german va trebui din nou să decidă cine este vinovat de comiterea unor crime în timpul Holocaustului – şi dacă Lipschis, în vîrstă acum de 93 de ani, care locuieşte în oraşul Aalen, din sud-vestul Germaniei, trebuie condamnat pentru rolul jucat în acesta.

Potrivit procurorilor, Lipschis a fost unul dintre cei 7.000 de acoliţi care au contribuit la uciderea a sute de mii de bărbaţi, femei şi copii în timpul Holocaustului. Azi, la 68 de ani de la sfîrşitul războiului, autorităţile judiciare germane intenţionează să-l tragă la răspundere pe Lipschis pentru acţiunile sale.

În prezent, Parchetul din Stuttgart l-a acuzat pe Lipschis de complicitate la crimele comise cu premeditare. Procurorii au subliniat, de asemenea, modalitatea crudă în care au murit victimele. În perioada în care Lipschis a lucrat ca paznic la Auschwitz, 12 transporturi de prizonieri din toată Europa au ajuns în lagăr. Dintre zecile de mii de nou-veniţi, 10.510 au fost ucişi imediat în camerele de gazare.

Acest caz ar putea fi urmat în curînd de o serie de procese ale altor presupuşi criminali de război nazişti. Kurt Schrimm, şeful biroului de procurori speciali din Ludwigsburg, – specializat în crimele comise de germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – a anunţat că biroul său a finalizat anchetele preliminare în cazul a 30 de foşti gardieni ai lagărului de la Auschwitz. Cei mai mulţi dintre aceştia se pot aştepta să fie acuzaţi că au fost complici la crimă. Cel mai în vîrstă are 97 de ani.

La scurt timp după arestarea lui Lipschis, experţii juridici au criticat biroul procurorului special, explicînd că acesta a aşteptat mult prea mult timp pentru a derula anchete complexe în cazul foştilor gardieni de la Auschwitz, deşi numele acestora – inclusiv cel al lui Lipschis – erau cunoscute încă din anii “60.

Cu toate acestea, Kurt Schrimm justifică actualul val de anchete printr-o “nouă interpretare juridică “, apărută în urma procesului şi condamnării din 2011 a lui John Demjanjuk, fost gardian al lagărului de concentrare de la Sobibor. Un tribunal regional din München l-a găsit vinovat pe Demjanjuk de peste 28.000 de capete de acuzare pentru complicitate la crimă – deşi procurorii nu au putut dovedi nicio implicare directă a acestuia. În verdictul lor, judecătorii din München au susţinut că atunci cînd transporturile de prizonieri au ajuns la Sobibor, fiecare gardian a exercitat atribuţii care l-au făcut complice la crimă.

Pe de altă parte, Thilo Kurz, procuror în acelaşi birou al procurorilor speciali, susţine că această interpretare a legii exista şi în anii “60 şi că precedentul juridic stabilit în timpul procesului lui Demjanjuk nu aduce “nimic nou”. Situaţia actuală este legată de o lipsă sistematică de interes în urmărirea în justiţie a membrilor SS: de 50 de ani, sistemul de justiţie vest-german nu a urmărit cu bună ştiinţă şi intenţionat gardienii de rang inferior ai lagărelor, deoarece aceştia au fost consideraţi simpli subalterni.