Urban

RADU VIDA

Ne-am schimbat. Mult. În toate. Iar lumea aleargă cu toate puterile spre traiul în urban. Îmi amintesc de spusa lui Blaga: „Poporul român e situat la marginea unui cîmp peste care pluteşte atmosfera de cult a pitorescului”. Au trecut însă vremurile din „Pitoresc şi revelaţie”. Iar poetul devine nostalgic doar în faţa unui vechi închipuit, în care construcţiile de tot felul, de la casă şi biserică pînă la cele mai mărunte anexe gospodăreşti trebuincioase ducerii traiului zilnic au aparţinut în exclusivitate ramurii populare a arhitecturii. Asta spunea dr. doc. arhitect Grigore Ionescu, profesor universitar emerit, în anul 1982.

De atunci a trecut mult, lumea a acceptat bobîrnacul modernismului, oraşul s-a dezvoltat şi s-a impus ca formă de convieţuire ce sfidează vechea formă de socializare a ruralului, investind în sine şi în cetăţeni tot ceea ce mintea şi mîna omului au făcut mai bun: tehnologie, uneltele confortului, nenumăratele posibilităţi ale loisirului şi, mai ales, gustul sofisticat, din ce în ce mai sofisticat pentru cultură.

La Beijing s-a deschis Forumul consacrat dezvoltării urbane.(Din păcate, noi nu participăm). Prima ediţia a avut loc în 2010 şi, credeţi-mă, n-a fost o întîlnire doar de dragul de a mai bifa o acţiune. S-au acumulat experienţe, s-au codificat acţiuni, s-au format echipe speciale care să se aplece asupra acestei deosebit de importante probleme ale contemporaneităţii. Oraşul! Cu toate problemele ei, cu toate spaimele, dar şi cu nenumăratele oportunităţi. Şi perspective. Pentru că, realmente, urbea nu stă încremenită. Bucolicul ajunge să se idilizeze pe sine, doar de dragul de a „mai schimba peisajul”. Şi, cu toată frumuseţea tradiţiei, cu felul de socializare frust al micilor comunităţi, cu bogăţia cîntului şi monotonia muncii, ruralul rămîne încremenit. În sinea ei cea mică, cum spunea un contemporan.

Subiectul forumului din capitala chineză a incitat participanţii la discuţii mai mult decît interesante. „Cultura, motor pentru dezvoltarea durabilă a oraşelor”. Şi, repet, nici de data aceasta n-au fost discuţii sterile. Sau generale. Poate doar discursul primarului din Copenhaga (Danemarca), care a vorbit în deschidere, exprimînd punctul de vedere al tuturor primarilor din cele 24 de ţări, reprezentînd marile oraşe ale lumii. În rest, totul a fost încorsetat de seriozitatea discuţiilor despre problemele oraşului, posibilităţile de îmbunătăţire a vieţii în urban şi, mai ales, căile specifice de dezvoltare pentru a ajunge la numitorul comun al asigurării unui confort maxim, bunăstare şi cooperare pentru cetăţeni.

Concluzia general acceptată a fost că trebuie şi se poate ca administraţiile să aibă un rol tot mai mare în dezvoltarea durabilă a localităţilor. Important: mai mici sau mai mari, dar toate cu tentă marcantă de oraş al secolului XXI. Pentru că, în contextul dezvoltării umane pe plan mondial, tot cătunul vrea să se ridice la nivelul pretenţiilor oraşelor. Şi, s-a decretat: se poate! Există deja un fel de directivă pentru acţiunea eficientă a primarilor, alta pentru întreprinzătorii de succes, după cum, în celelalte două secţiuni, expoziţia şi festivalurile de artă urbană au trasat recomandări. Nu pentru uniformizare (chiar dacă păcatul globalizării îşi spune şi aici cuvîntul), nu pentru aberaţii, ci pentru apropierea de sufletul citadin, pentru împlinirea nevoilor sale diurne: de armonie în modernitate şi bucurie în zumzetul diurn al unor conglomerate care dau sens şi , totodată, fiori existenţei noastre.