Universitatea “Cotroceni”

Ilie CĂLIAN

Marţi şi miercuri seara am avut ocazia să participăm – cîţi am fost interesaţi – la primele ore de curs/ seminar de învăţămînt la distanţă ale Universităţii “Cotroceni”, Facultatea de drept constituţional, internaţional şi comunitar. Rector, decan, şef de catedră, profesor şi asistent: Traian Băsescu. Omul ăsta nu are simţul ridicolului. Ne avertizase că toţi profesorii de drept habar n-au de nimic şi ne va arăta el despre ce este vorba. Evident, cîtă vreme îl avea în fruntea guvernului pe specialistul în dreptul anticonstituţional Emil Boc (demn de Cartea recordurilor pentru cele vreo 17 acte juridice semnate de el şi dovedite ca neconstituţionale) şi cîtă vreme acesta n-a cîrtit la amestecul grosolan al preşedintelui în guvernare, Băsescu n-a simţit nevoia să-şi “ţină cursurile”. Acum, tocmai el a început să vorbească despre “derapajele anticonstituţionale” ale noului prim-ministru, Victor Ponta, de ale cărui cunoştinţe în materie de drept îşi bate joc, de la înălţimea calificării sale de căpitan de vapor.

Ca de obicei, Băsescu a început prin a cita din Constituţie acel celebru articol 80, în care se spune că preşedintele României “reprezintă statul român” şi care, crede el, i-ar acorda puteri nelimitate. Ar fi trebuit să citeze şi articolul 102, care precizează că, în timp ce preşedintele “reprezintă”, “Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”. Aşadar: preşedintele “reprezintă”, iar guvernul “asigură realizarea” şi “exercită conducerea”. Nu mă îndoiesc că aţi sesizat diferenţa.

Mai departe: recent, la Chicago, în faţa românilor de acolo, Băsescu declara că el este singura autoritate în materie de politică externă. Or, articolul 91 precizează că preşedintele are “atribuţii în domeniul politicii externe”, adică “încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern” şi că “ la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice”. Pe scurt, nici cele cîteva atribuţii nu le exercită de capul lui, fără iniţiativa Guvernului, adică a premierului. Mai este ceva – şi mai clar: articolul “100. Actele Preşedintelui” precizează: “(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul ministru”. (Literele a), b) şi d) se referă la “alte atribuţii”: conferirea de declaraţii şi titluri de onoare, gradele de mareşal, general şi amiral şi graţierea individuală.)

În ultimă instanţă: dacă ar fi aşa cum spune Băsescu, despre atotputernicia sa în politica externă, de ce există un Minister al Afacerilor Externe în Guvern, care este condus de primul ministru?!
Ca să fie mai convingător, în a doua sa lecţie de la distanţă, de drept constituţional şi comunitar, Traian Băsescu a făcut greşeala să arate două memorandumuri cu care s-a dus la Consiliul European şi care purtau semnăturile a doi miniştri şi a primului ministru Victor Ponta, la rubrica “De acord”. Aşadar: dacă preşedintele avea nevoie de acordul primului ministru, cum este cu atotputernicia sa?!

Ştiţi ce-ar putea face Victor Ponta dacă şi-ar pune mintea cu ambiţiile paranoide ale lui Băsescu? Ar putea ca, pur şi simplu, să semneze că nu e de acord cu toate acele acte ale preşedintelui pe care se cere acordul primului ministru. Merită, oare, România un asemenea circ? Dar, dacă Băsescu refuză, în continuare, să-şi respecte rolul pe care îl are conform Constituţiei – adică de mediator, nu de jucător –, ce se va întîmpla? Evident, unica soluţie este suspendarea preşedintelui – urmată de un referendum care, de data asta, îl va arunca de pe “tron”. Îmi vine greu să cred că Băsescu se va schimba.