Uniunea bancară nu va pune capăt crizei din Europa

Financial Times

Summitul liderilor din zona euro a fost important pentru faptul că ce s-a decis acolo va schimba viitorul Europei.

Decizia luată la summit a fost de a conveni un calendar ferm pentru instituirea şi stabilirea bazelor juridice ale unui mecanism de supervizare unic – un nou reglementator bancar al zonei euro în cadrul Băncii Centrale Europene (BCE). Acesta va fi primul dintre mai mulţi paşi spre o uniune bancară deplină – un proces care va dura mai mulţi ani pentru a se finaliza.

Mecanismul unic de supraveghere (Single Supervisory Mechanism, SSM) va cuprinde în cele din urmă toate cele 6.000 de bănci din zona euro. Este posibil să nu le supervizeze direct pe fiecare, dar poate prelua controlul atunci cînd doreşte. Stabilirea SSM va fi urmată de o politică comună de recapitalizare a băncilor şi un fond, un mecanism de rezoluţie unic şi, în cele din urmă, o schemă unică de asigurare a depozitelor. Funcţiile economice de rezoluţie, recapitalizare şi asigurarea depozitelor pot fi combinate în diferite moduri şi diferite instituţii. Forma finală este încă incertă. Dar este pe cale să aibă loc.

Cancelarul german Angela Merkel a avut dreptate atunci cînd a declarat că nu va fi posibil să se introducă SSM şi să funcţioneze pînă în ianuarie 2013. O uniune bancară completă este extrem de complexă şi necesită timp. Aspecte importante ale proiectului vor necesita o schimbare în tratatele europene. Marea Britanie şi alte ţări fără ambiţia de a adera la zona euro nu vor fi de acord să participe. Ar fi greşit să se conceapă uniunea bancară ca o prelungire a pieţei unice. Cel mai bine ar fi să fie gîndită ca parte a implementării unei uniuni monetare.

Uniunea bancară spulberă două iluzii care au însoţit crearea monedei euro – una din zona euro în sine, cealaltă din afară. Prima a fost aceea că o uniune monetară minimalistă ar fi sustenabilă. Outsiderii au cedat iluziei unei false selecţii de meniu: capacitatea de a alege cu multă grijă zone de integrare europeană la care să se participe. S-a dovedit că a rămîne în interiorul UE, dar în afara zonei euro nu este sustenabil.

Pe măsura ce timpul trece, zona euro va uzurpa UE. Va avea propria uniune bancară, propriul buget, propria uniune politică şi în cele din urmă propria piaţă unică – lucru care nu este posibil acum legal.

În timp ce combinaţia de uniune bancară, fiscală şi economică, dacă se face în mod corespunzător, va crea o structură instituţională minim suficientă pentru o uniune monetară durabilă, există un mare inconvenient: uniunea monetară ar putea exploda cu mult înainte ca noile mecanisme să se pună în mişcare. Uniunea bancară, aşa cum a fost construită în prezent, nu va ajuta în actuala criză.

Mulţi comentatori au presupus două ipoteze greşite. Prima a fost că SSM va fi operaţional din ianuarie. A doua a fost că acest lucru va putea declanşa o schimbare automată în programul existent de salvare bancară pentru Spania. Se dovedeşte acum că SSM va începe să lucreze în a doua jumătate a lui 2013. Liderii zonei euro au reafirmat că începutul operaţional al SSM va permite Mecanismului European de Stabilitate să recapitalizeze bănci direct, fără a împovăra statele membre.

Neînţelegerea este că acest lucru nu se aplică programului existent de recapitalizare a băncilor din Spania. Obiectivul economic din spatele recapitalizărilor bancare directe este de a pune capăt la ceea ce FMI numeşte “legătura nocivă dintre bănci şi datoria suverană”.