Unde dai şi cine ar trebui să crape

RADU VIDA

  Schengen. Un vis prea îndepărtat. Care, pe zi ce trece, devine tot mai… himeră. Şi – s-a dovedit – nu noi sîntem de vină. Sau, mai exact, criteriile care au fost convenite la vreme de taină, au fost îndeplinite. Aşa se zice… Şi noi credem. Că nu putem controla şi nici trage la răspundere, în caz de oareşce.

Dar nu ne vor!
Schengen este o portiţă spre lumea bună. Nu pentru noi, amărăştenii, care, din cînd în cînd, ne luăm bocceluţa şi străbatem Europa doar, doar om găsi ceva de-ale gurii. Şi nici pentru tot mai puţinii excursionişti, ce vor să vadă, să lase banii furaţi aici în locuri dintre cele mai frumoase de pe Planetă! Schengen este pentru cei care, realmente, au ce schimba între ei. Produse adevărate, realizate într-o economie adevărată.

Şi, pentru că nu sîntem văzuţi ca parteneri egali cu simandicoşii care ne-au vîrît în Europa doar pentru a ne jăcmăni, ni se bagă beţe-n roate. Da’ ce zic eu beţe şi mai ales roate de roţi? Că nici de alea n-om mai avea, dacă opinteşte capitalistu’!

Dacă nu guiţă Olanda, mîrîie Franţa; şi dacă nu cîrîie Germania, rîgîie Norvegia. Cu această ţară nordică e o întreagă tărăşenie. Numai ce au apărut depeşe internaţionale, cum că nici vikingii nu ne vor în Schengen. Că, vezi doamne, ar creşte criminalitatea şi în ţărişoara lor friguroasă. Şi dăi, şi umflă-i pe cei cîţiva de-a lu’ Rostaş, aflători pe teritoriul imaculat. Că fac gălăgie, că fac mizerie, că… N-au zis mai departe dintr-un motiv simplu. Şatra despre care se face vorbire nu s-a dus în Norvegia să facă praf minunatele statistici privitoare la criminalitate. Pur şi simplu le merge ceva mai bine decît în ţara (mă rog, ţările, căci şi Bulgaria e cu bîzdîcul pe căciulă), zic, în locurile în care s-au născut ei şi strămoşii lor.

Nu-i plîng. Căci nici nouă nu ne merge prea bine şi, cu toate astea, nu ne ridicăm cort la portiţa altora, lăsînd pestilenţialul să inunde nările Împuţoşeniilor-lor. N-aş fi băgat în seamă ştirea, dacă, după o cantitate apreciabilă de cerneală ce s-a scurs pentru a ne ponegri (iară, şi pentru a cîta oară?!) n-am fi aflat şi esenţialul. Ştirea că Norvegia intenţionează să boicoteze intrarea noastră în Schengen vine de la o agenţie rusească. Prietenii noştri dintotdeauna, vecinii noştri cei dragi şi scumpi ne-au tras-o. Din nou! Nu strică, acolo, un zvon, care să le amintească occidentalilor că sîntem ultimii la fapte bune şi primii  la nelegiuiri. Treaba cu rromii ţine, e verificată pe teren. Au putut nega, pe urmă, oficialităţile. Că norvegienii sînt de treabă, că nici un ONG nu strînge semnături pentru aşa o acţiune, că organele lor au dat asigurări că… Vax cu perje. Urmaşii kaghebiştilor şi-au făcut, şi de această dată, datoria. Şi au lăsat balega în drumul ţării. Cu matrapazlîcuri cu tot. Evident că ruşii au un cui împotriva noastră (dacă nu mai multe). Le stăm în coastă şi n-am pactizat cu ei, le bîzîim Republica lor dragă, Moldova, care, vorba lu’ Ştefan, nu-i a noastră, dar nici a lor, ci a moşilor şi strămoşilor, le fitilim lacul rusesc, nu-i lăsăm în pace nici în Afganistan, nici în Siria, le înfigem rachete SUA în coastă… La toate astea, dacă mai adăugăm şi dragostea cu năbădăi a Occidentului, putem spune că lupta este ca şi pierdută.

A! S-ar putea ca, în timp, să apară ceva interese, de care noi nu ştim, dar care, cu siguranţă, ne vor mai frige pe la degete. Abia atunci, vor suna trompetele Schengen, vom fi primiţi cu surle şi trîmbiţe şi vom încasa picioare-n… ştiţi dumneavoastră?! În …UE.
Aşa, ca premiză a mersului nostru înainte.