Un referendum privind Europa: A venit vremea ca germanii să fie întrebaţi ce gîndesc

Spiegel

Germania nu poate permite ca atît democraţia proprie cît şi Europa să se ruineze. Democraţia şi integrarea europeană constituie fundamentul ei. Problema este că cele două au ajuns în contradicţie una cu cealaltă. Democraţia împiedică o salvare rapidă a euro, în timp ce o salvare rapidă a euro subminează democraţia.

Politica de salvare a euro a schimbat structura de putere a Germaniei. Cîştigătorul este executivul. Cancelarul german Angela Merkel negociază la Bruxelles cu ceilalţi şefi de stat şi de guvern. Acesta este organismul în care se iau deciziile majore, care sînt, de obicei, configurate în avans, în timpul discuţiilor bilaterale. Mai mult, executivul are cel mai puternic aparat în spatele său. În Germania, doar experţii din Cancelarie şi Ministerul de Finanţe au o idee de ce se întîmplă şi ce trebuie să se întîmple.

Un laitmotiv al administraţiei actuale este dorinţa de a face lucrurile în secret. De exemplu, Merkel a înfiinţat o mică comisie formată din nouă membri în Bundestag, care ar trebui să asigure un control parlamentar suficient asupra anumitor decizii. Ea permite Bundestagului să voteze cu privire la probleme legate de fondul de salvare a euro. Merkel a fost “prinsă în flagrant” de fiecare dată, dar a tot încercat. Ea îşi depăşeşte atribuţiile, astfel încît să poată guverna eficient.

Parlamentul este perdantul aici. Parlamentarii nu sînt prezenţi la Bruxelles cînd au loc negocierile şi se iau deciziile. Nu au idee de ce se întîmplă, deoarece nu dispun de instrumentele adecvate – o zonă esenţială pentru sistemul parlamentar, şi anume politica bugetară. Prin urmare, de abia sînt capabili să-şi îndeplinească funcţia actuală, aceea de a trage la răspundere guvernul.

Opoziţia nu mai joacă rolul său normal, deoarece problemele sînt atît de grave, încît principalele partide politice – CDU conservator şi partidul-soră din Bavaria CSU, SPD de centru-stînga, Partidul Liber Democrat prietenos cu afacerile şi Verzii – sînt practic obligate să stea umăr la umăr. Toţi cei care nu votează cu majoritatea sînt văzuţi aproape ca trădători. Dar dorinţa de a se angaja în nesupunere este de fapt o virtute pentru un Parlament. Pînă în prezent, însă, laitmotivul aici a fost în principal obedienţa.

Curtea Constituţională Federală este cîştigătorul aici. Întrucît un număr de parlamentari individuali şi cetăţeni refuză să sprijine politicile euro pe care majoritatea le-au decis, se adresează adesea instanţei din Karlsruhe. Mai mult ca oricînd, judecătorii acesteia au devenit consiliul de supraveghere al politicii germane. Intervenţiile lor corective au devenit aproape de rutină, dar nu acesta este rolul pe care au fost destinaţi să-l aibă. Mai mult, în pofida libertăţii lor, nu sînt suficient de liberi. Laitmotivul judecătorilor este funcţionalitatea. Cînd vine vorba de politica europeană, instanţa a devenit aproape un organism de guvernare.

Există şi un alt jucător puternic, care însă nu este inclus în nicio teorie a democraţiei: pieţele financiare. Ele au forţat politicienii să acţioneze şi să determine comportamentul lor, ca şi cum tranzacţioniştii şi nu oamenii sînt sursa supremă de putere politică şi autoritate. Laitmotivul lor este lăcomia. Merkel a promis deja cu amabilitate pieţelor financiare că lucrează la o “democraţie îngăduitoare cu piaţa”.

Perdanţii sînt oamenii, care, potrivit Constituţiei germane, ar trebui să fie sursa oricărei autorităţi de stat. Într-o democraţie reprezentativă, alegătorii au putere asupra Parlamentului – cînd Parlamentul pierde, şi cetăţenii ţării pierd. Pentru a face lucrurile şi mai rele, rareori au fost mai confuzi aceştia din cauza evenimentelor politice. Ce este exact ESM? Cum se deosebeşte de EFSF? Care este relaţia dintre ESM şi EFSF cu BCE? Cine controlează aceste birocraţii? Care este impactul deciziilor asupra vieţii şi buzunarului lor? Politicienii au creat o structură de salvare atît de complexă încît aproape nimeni nu o mai poate înţelege. Din moment ce alegătorii nu mai pot lua decizii bazate pe raţiune, sînt nevoiţi să se bazeze pe emoţii, iar emoţiile nu sînt întotdeauna cea mai bună bază pentru decizii.

Politicienii au făcut apel la unitatea europeană drept proiect urgent. Dar dacă retorica lor sună bine, ea nu a fost în totalitate onestă. În realitate, ţările acordă încă prioritate intereselor naţionale.

Europa a fost întotdeauna un proiect de elită. Mulţi politicieni din Germania au crezut că unitatea europeană este un lucru bun şi au urmărit-o mai mult sau mai puţin pe ascuns, în orice caz fără a consulta populaţia. Ei au construit o Europă care le convine, fără un parlament puternic, dar cu o birocraţie puternică şi în care guvernele naţionale au o mare influenţă. Aceasta abordare, numită “output legitimacy” de către cercetători, se bazează pe obţinerea legitimităţii prin rezultate. La vîrful rezultatelor obţinute, alegerile oferă o legitimitate retroactivă.

A fost o greşeală gravă, aşa cum este evident acum, faptul de a nu lega introducerea monedei euro de crearea unui guvern financiar european, care să fie supus controlului parlamentar. Sub forma sa actuală, uniunea monetară nu mai este un succes. Fiecare a făcut ce a vrut. Unii au făcut datorii pe care le-au putut gestiona, în timp ce alţii au făcut datorii pe care nu le-au putut gestiona. Iar acum Europa se confruntă cu o criză majoră.

Conceptul unificator al păcii în Europa şi-a pierdut din atractivitate. Interesele statelor membre sînt în contradicţie unul cu altul. Unii doresc cît mai multă solidaritate în criză, în timp ce alţii doresc cît mai puţină posibil. Şi nu există cale de a rezolva aceste conflicte într-o manieră democratică şi eficientă. Europa are şi ea probleme.

A venit vremea să se consulte populaţia. Democraţia germană suferă în Europa, în timp ce Europa suferă în contextul intereselor naţionale ale statelor membre şi al lipsei unei structuri politice raţionale. Aceasta este starea actuală a democraţiei şi a Europei – bazele Germaniei postbelice. Ce direcţie ar trebui să ia Germania? Are democraţia prioritate în faţa Europei? Sau Europa are prioritate în faţa democraţiei? Germanii pot împăca democraţia lor cu integrarea europeană. Pentru a face acest lucru, ei ar trebui să fie consultaţi.

Criza actuală impune o întrebare majoră: este populaţia pregătită să transfere suveranitate Europei, astfel încît politici eficiente privind euro să fie posibile? Acest lucru nu înseamnă că ar trebui rescrisă Constituţia germană, ci că ar trebui create Statele Unite ale Europei.

Indiferent ce se va întîmpla, democraţia va fi cîştigătorul într-un asemenea referendum. Cauza integrării europene va putea cîştiga, dar va suferi şi un regres.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.