Conferintele Fundaţiei Carpatica: Mircea Popa. Dezvăluiri mai puțin știute despre scriiturile dedicate sculptorului Brâncuși

Fundaţia Culturala și de Caritate pentru Protecția Patrimoniului Cultural Național ”Carpatica”, condusă de arhitectul Ionel Vitoc, a organizat marți, 17 noiembrie 2026, o nouă conferință, de această dată, dedicată marelui sculptor român Constantin Brâncuși. Conferința intitulată „Brâncuși și paradigma modernității artei” face parte din cadrul proiectului „Brâncuși și Clujul”, realizat în parteneriat cu Primăria Cluj-Napoca, și a fost susținută de invitatul special, istoricul și criticul literar Mircea Popa.

Brâncuși, o piatră de hotar

În deschiderea evenimentului, invitatul special Mircea Popa a subliniat personalitatea marcantă a sculptorului Constantin Brâncuși amintind remarca istoricului de artă Sir Herbert Read, în cartea sa Istoria sculpturii moderne: „Trei pietre de hotar măsoară istoria sculpturii în Europa, Fidias Michelangelo și Brâncuși”. În contextul sărbătoririi Anului Brâncuși, a prezenței Doinei Lemny, custodele de la Muzeul Brâncuși – Pompidou din Paris, la Cluj și la Craiova, a aducerii lui Brâncuși acasă, istoricul literar a trecut în revistă o serie de evenimente și articole dedicate sculptorului român în presa românească.

Astfel, Mircea Popa a adus în atenție faptul că Daniela Sitar-Tăut și Alexandru Buican au sărbătorit în 17 februarie 2026, la Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, celebrarea a 150 de ani de la nașterea patriarhului sculpturii moderne, alături de mulți specialiști în sculptura lui Brâncuși, mai ales muzeografi și istorici de artă, manifestarea soldându-se și cu apariția unui volum, „Brâncuși 150”. „Daniela Sitar-Tăut scrie că putem aștepta în anii următori câteva lucruri care ar putea să aducă noi perspective în analiza și interpretarea operei lui Brâncuși. O primă direcție ar ține de abordările biografice și documentare pentru că întotdeauna se mai pot ivi documente care au fost păstrate în arhiva lui și care s-au risipit prin lume. Apoi vorbește despre interpretare, care ar putea aduce analize consacrate simbolisticii operei brâncușiene, viziuni noi și interesante. Alte componente ar fi relațiile dintre Brâncuși și literatură sau creația artistică, domeniu în care, de asemenea, pot apărea antologii. Potrivit autoarei faptul că Doina Lemny a venit la Craiova cu expoziția care l-a adus pe Brâncuși acasă a însemnat foarte mult pentru cultura artistică și valorile noastre culturale, pentru prezența acestor valori în lume”, a spus Mircea Popa.

 Nicio grijă pentru Poarta Sărutului

Un alt material semnalat de criticul clujean este cel semnat de Horia Muntenuș, cu ocazia vizitei la revista „Orașul”, care trage un semnal de alarmă asupra modului în care păstrăm complexul muzeal de la Târgu Jiu, ansamblul monumental degradându-se continuu pentru că autoritățile locale nu au grijă de el, deși acesta ar putea deveni pentru noi, românii, o emblemă națională.

„(…) Prin urmare, nu știm să ne valorificăm marile personalități. Și Muntenuș are aici dreptate, Consiliul Județean și Primăria din Târgu Jiu nu dau atenție acestui complex extraordinar. Știți că aceste monumente sunt legate între ele, cele din parc, Poarta Sărutului și cu Coloana Infinitului, într-o perspectivă vastă care și-a pierdut esența pentru că au apărut arbori care împiedică vizibilitatea dinspre partea de complex din parc și Coloana Infinitului. Coloana Infinitului a fost supusă la două tentative mai grave: una în anii ’50, când au legat-o cu lanțuri de un tractor vrând s-o demoleze, și, mai mult, cei care au stricat componența acestor romboide și mai puțin au ajutat la refacerea lor”, a afirmat vorbitorul.

Criticul clujean s-a referit și la vizita Doinei Lemny la Cluj-Napoca reflectată prin două materiale: unul în care a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea de Artă și Design din Cluj și altul în care a ținut o conferință, precizând că a făcut o descoperire la Cluj, și anume, în seiful rectorului se aflau de ani buni 41 de documente Brâncuși, mai ales fotografii salvate de Otilia Cosmuță-Bölöni, prietenă cu Brâncuși, care le-a adus în țară, le-a lăsat unei moștenitoare și, în cele din urmă, au ajuns în mâna unui domn patriot (Nicolae Maior) care le-a donat Universității de Artă din Cluj.

În opinia istoricului literar, această descoperire o face însă în anul 2023 muzeograful Florian Dudaș de la Oradea, care i-a povestit cum a intrat în posesia documentelor. Florian Dudaș a publicat cartea Mărturii și documente rămase de la Octavian și Veturia Gog în care prezintă documentele, precum copie după fotografia originală a lui Brâncuși, imortalizat de Otilia Cosmuță, și o telegrama pe care Brâncuși o dă doamnei Veturia Goga. Mircea Popa a spus că în recenzia făcută cărții a arătat faptul că autorul Florian Dudaș a descoperit aici, la Cluj, acest fond.

Cum ajunge marele artist la Ciucea

Istoricul literar a dezvăluit și cum Constantin Brâncuși a venit la Ciucea: „Ce se întâmplă? În 1938 a murit Goga și Veturia a rămas datoare cu mausoleul. A vrut să-i închine lui Octavian Goga un monument funerar de aleasă calitate. Și primul la care s-a gândit a fost Brâncuși. Brâncuși a venit tocmai atunci pentru monumentul de la Târgu Jiu și a vizitat-o la Ciucea. Doamna Goga i-a spus: „Nu îmi dai un plan, o schiță?”. Și i-a zis Brâncuși: „Eu nu lucrez cu schița, lucrez cu dalta, cu ciocanul, dar și cu ideea, că pe loc mă gândesc cum să concep un asemenea templu funerar”. Cred că sculptorul intenționa să transfere ideea templului pe care o avea în minte pentru maharajahul de la Indore, din India. Maharajahul era foarte bogat, a fost la Paris și a cumpărat trei dintre păsările lui Brâncuși– una în bronz, în marmură și în ghips –, și sculptorul a fost invitat de maharajahul indian la Indore, unde avea un palat extraordinar de frumos. Brâncuși a fost găzduit acolo. (…) Maharajahul era bolnav și în cele din urmă a și murit și Brâncuși n-a putut să facă Templul rugăciunii pe care îl dorea. Brâncuși avea un plan ca acest templu să fie jumătate subteran și doar jumătate în exterior, sub formă de cruce, și în capetele crucii să pună acele păsări măiestre, iar în mijloc să pună Regele Regilor, cum numise el o construcție din lemn, care s-a chemat ulterior Spiritul lui Buddha, fiindcă el își adapta numirile și după proiectele care trebuiau finanțate. Acest monument sub formă de cruce ar fi fost gândit de el și pentru Goga, cu unele schimbări. A plecat de la Cluj spre Deva cu doamna Veturia Goga și s-a oprit la o carieră de piatră, de unde a luat piatră pentru monumentele sale de la Târgu Jiu. Inițial și-a dorit să facă un izvor cu apă curgând continuu ca și ideea creației lui Octavian Goga, o perspectivă în timp care nu se pierde niciodată, dar Veturia Goga nu a fost mulțumită de proiect. A venit războiul și atunci doamna Veturia a apelat la pictorul și arhitectul G. M. Cantacuzino care i-a făcut o schiță potrivită pentru mausoleu și pe care a acceptat-o”.

Brâncuși ne-a dus triumfător în marea artă

De asemenea, criticul Mircea Popa a prezentat și câțiva autori care au scris printre primele articole despre Constantin Brâncuși, dar, din păcate, care nu sunt citați în opere ulterioare ale altor scriitori interesați de viața și personalitatea fascinantă a lui Brâncuși.

Astfel, clujeanca Livia Grămadă a scris prima dată despre Otilia Cosmuță-Bölöni, prietenă cu sculptorul Brâncuși. Otilia Cosmuță-Bölönia, care a scris „Cartea suferințelor”, a făcut Facultatea de Artă la Munchen, unde a fost colegă cu Margit Pogany, iubita lui Brâncuși, și a fost secretara lui Anatole France. Tot ea i-a făcut cunoștință lui Constantin Brâncuși cu Auguste Rodin.

Despre Otilia Cosmuță-Bölöni a scris și Mircea Popa, de pildă articolul „O româncă scriitoare maghiară, Otilia Cosmuță-Bölöni”, cuprins într-o carte publicată în anul 1998, pe care n-o citează autorii mai actuali. Printre descoperile lui Mircea Popa se numără cele publicate în cartea „Ceasornicul de nisip” din Colecția „Restituiri”, unde pentru prima dată este pusă în valoare ziaristica lui Blaga (articole publicate de Lucian Blaga în ziarele „Voința” și „Patria”, „Cuvântul”, „Gândirea”). Referitor la Constantin Brâncuși, în ziarul „Patria”, Blaga a realizat un portret sculptorului român pe care-l caracterizează ca fiind „cel dintâi artist român care joacă un rol european în evoluția artei”, punându-l alături de Pablo Picasso, Alexander Archipenko, Belling. „Românul Brâncuși cu înfățișare de urs muncitor ne duce triumfător în marea artă. O, dar la noi de mult ar fi murit de foame”, scria Blaga.

De asemenea, vorbitorul a amintit de articolul său „Brâncuși și avangarda românească” publicat în revista „Ateneu” din Bacău, cu referiri la revista „Contimporanul” care i-a dedicat sculptorului român mai multe pagini și chiar un număr întreg, cum face Camil Petrescu în anul 1928.

Articol publicat publicat în cadrul proiectului „Brâncuși și Clujul” realizat de Fundația Culturală Carpatica în parteneriat cu Primăria Municipiului Cluj-Napoca.

Tia SÎRCA

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.