Un om cu totul special : Andrei Blaier

Filme

Un om cu totul special : Andrei Blaier

(mai 1933 – decembrie 2011)

Devine tot mai greu să scrii despre oameni pe care i-ai cunoscut, oameni dragi, oameni de care te leagă foarte multe lucruri. Şi dacă e să amintesc de lucrurile care ne-au jalonat tinereţea şi maturitatea, atunci trebuie să mă opresc asupra peliculelor Cireşarii (serial TV, 10 episoade; 1972; fiecare episod nou aşteptat cu sufletul la gură, nepierdut; film care a decshis calea citirii celor cinci volume de Constantin Chiriţă; serial ce ar trebuie programat de televiziuea naţională,aventurile celor şapte eroi – Victor, Ionel, Dan, Maria, Ursu, Tic, Lucia – putînd inspira în continuare generaţii întregi), Ilustrate cu flori de cîmp (1975; film considerat “surprinzător şi original”), Prin cenuşa imperiului (1976), Lumini şi umbre (1972 – 1982), Dimineţile unui băiat cuminte (1967), Crucea de piatră (1993; un subiect sensibil în continuare), Terente – regele bălţilor (1995), Bătălia din umbră (1986), Totul despre fotbal (1978), Trepte spre cer (1977), Întunericul alb (1982),… A semnat regia şi scenariul la peste 200 de scurtmetraje, documentare în marea lor majoritate, segment de creaţie care ar trebui mai bine cunoscut.

Andrei Blaier – absolvent al Institutului Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, promoţia 1956, regie film – este fondator al Facultăţii de cinematografie din cadrul Universităţii Media din Bucureşti, calitatea de profesor fiind la aceeaşi înălţime cu cea a regizorului, de excepţie.

Clujul a fost oraşul care l-a primit de fiecare dată, cu braţele deschise, cu aplauze la scenă deschisă. Ne-am întîlnit de foarte multe ori în cadrul TIFF-ului clujean, o prezenţă agreabilă de fiecare dată, decshisă, comunicativă şi prietenoasă. A fost şi va rămîne pentru majoritatea celor care l-au cunoscut, “un om cu totul special, de o bunătate şi o înţelepciune ieşite din comun” (am citat din Florin Zamfirescu).

2011 este un an trist, tot mai întunecat. Spiritualitatea românească s-a despărţit de Johnny Răducanu, de Liviu Ciulei, de Alexandru Tocilescu, acuma de Andrei Blaier. Cuvintele sînt de prisos, ele nu pot ascunde supărarea, necazul, disperarea care ne încearcă cu şi la fiecare veste neplăcută. Şi decembrie este abia la început. Nici nu vreau să mă gîndesc…

Premiere cinematografice

Motanul încălţat. Superb !

După Shreck al Treilea (2007), regizorul Chris Miller revine în atenţia cinefililor şi iubitorilor celei de a 7 – a arte, cu un superb Motanul încălţat (producţie Statele Unite, Dreamworks, 2011). Este animaţia pe care nu aveţi voie să o pierdeţi, indiferent de vîrsta pe care o aveţi. Povestea este cunoscută, personajele la fel, materializarea pentru marele ecran are toate atributele excepţionalului, de la cursivitatea poveştii la personaje, coloană sonoră, montaj. Dau viaţă personajelor Antonio Banderas, Billy Bob Thornton, Salma Hayek, Mike Mitchell, Tom McGrath, Zach Galifianakis, Constance Marie, voci autentice pentru un film autentic, un regizor inspirat, o echipă de realizatori care au făcut din Puss in Boots un film de Oscar (cinematograf “Florin Piersic”)

Dacă bobul nu moare

După Ploaia (1996; film TV), Lunga călătorie cu trenul (1997), Faraonul (2004), În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură (2001), Sinişa Dragin propune Dacă bobul nu moare (România, 2011), film metaforă, film de o tristeţe apăsătoare. Film cu o gestaţie destul de lungă şi mă refer la reprizele în care a fost turnată pelicula, 2006 an de început al filmărilor, apoi 2008, 2009, plus un buget destul de mare – 1.300.000 euro – , prea mare pentru un film românesc.

Două sînt nivelele de urmărit. Primul ţine de mutarea unei biserici din lemn. Al doilea este cel al taţilor care-şi caută copiii, unul sîrb, altul român, amîndoi disperaţi în căutările lor.

Nu este un film uşor de digerat atîta timp cît universul propus este guvernat de prostituate, peşti, vulgaritate,… Este un road movie transfrontalier, unul în care barca, trenul, drezina, maşina devin mijloace de transport fraudulos, un dute-vino care îţi reţine atenţia, face mult mai palpitant deznodămîntul.

Distribuţia cuprinde nume mai mult sau mai puţin cunoscute : Mustafa Nadarevic, Horaţiu Mălăele, Dan Condurache, Simona Stoicescu, Ioana barbu, Bryan Jardine, Valentin Teodosiu.

Poate ar fi fost bine ca Sinişa Dragin să se fi rezumat la un singur nivel. E o părere personală, nimic mai mult (cinematograf “Arta”)

Demostene ŞOFRON