Un model de coabitare?!

Ilie CĂLIAN

Vara şi, mai ales, începutul sentimental al toamnei au adus, în România învolburatelor şi permanentelor lupte politice, o situaţie mai puţin obişnuită: vot parlamentar în consens fericit al Puterii şi Opoziţiei pe Codul fiscal – cod refuzat de preşedintele Iohannis, după ce partidul său, “noul” PNL, îl acceptase. Modificările sînt minore, cel puţin din punctul de vedere al cifrelor procentuale. În ce mă priveşte, eu mă aşteptam ca “noul” PNL, chiar dacă, moralmente, nu se poate “trage” de la Brătieni, să fi luptat “din greu” pentru stimularea capitalului autohton. În primul rînd, să voteze imediat pentru abrogarea impozitării dividendelor – care este, în fapt, dublă impozitare a profitului. A profitului capitalului autohton, pentru că marile firme străine nu plătesc 16% impozit pe dividende: ele îşi duc “acasă” profitul. Mai mult, mă aşteptam ca “noul” PNL, care se zice că vrea progresul României, să renunţe la cota unică de impozitare (cît o fi ea – că nu procentele contează, ci principiul), şi să adopte exact sistemul de impzitare din Occident. Întrebare: dacă acest sistem este atît de bun, de ce nu l-au inventat, sau de ce nu l-au adoptat capitaliştii din Vest?! Ştiu ei de ce! Este bun pentru firmele lor, implantate în Est!

Totuşi, dincolo de aceste – şi multe altele – deosebiri de “filosofie economică”, sau de economie politică, observăm că există o anume coabitare între “noul” PNL şi coaliţia de la guvernare, condusă de PSD. Păi, de ce?! Dincolo de preşedintele Iohannis – care-şi depăşeşte atribuţiile constituţionale cînd cere demisia premierului (indiferent cine o fi el) – şi dincolo de o cucoană care răguşeşte cerînd aceeaşi demisie (ori demisia oricui!), aflăm că ambele părţi au votat Codul fiscal – în varianta uşor remaniată, dar, de fapt, identică cu aceea propusă de Guvernul Ponta şi aprobată anterior de Parlament. De ce era nevoie de acest circ?! Numai ca să aflăm că Imperatorul Iohannis a făcut doi paşi înapoi?! Numai ca să observăm că, după ce, în sondajele de opinie, Imperatorului i-a scăzut catastrofal încrederea populaţiei?! Adică, o mulţime dintre hăbăucii care l-au votat pentru că “neamţul” a promis “lucrul bine făcut”, s-au trezit că, de fapt, Iohannis nu le-a spus care ar fi acel lucru?! Cum s-ar zice: care ar fi “obiectul muncii”, domnule preşedinte?!

Şi, paralel cu toate astea, românii au început să observe că, dincolo de “reparaţiile” salariale şi, în general, de venituri, făcute de Guvernul Ponta, “corectînd” ticăloşiile epocii Boc/ Băsescu, economia României a început să meargă bine – cu cele mai bune ritmuri de creştere din Europa, ba şi cu evidente “simţiri” în buzunar (stoparea inflaţiei). Pe scurt, oamenii au mai mulţi bani pentru nevoile de consum – eventual chiar pentru economii (deocamdată băncile mustăcesc: nu prea se gîndesc la creşterea dobînzilor la depozite, dar scad dobînzile la credite – semn că există bani “pe piaţă”). Şi acum, ce constatăm? Constatăm că o anume cucoană tot cotcodăceşte despre demisia lui Pona, iar gramafonul Iohannis continuă şi el aceeaşi placă. Numai că nimeni nu se sinchiseşte: zic “nimeni”. gîndindu-mă la “noul” PNL, ai cărui lideri reali, “sponsori” şi membri de rînd ştiu bine că acest partid nu este capabil să guverneze – cel puţin în acest moment -, dintr-o cauză simplă: guvernul condus de Ponta a adoptat legi care i-au depăşit chiar pe liberalii gargaragii – şi tocmai “noul” PNL este acela care (în frunte cu “liderul” Iohannis) a cerut nu doar menţinerea impozitului pe dividende la 5%, ci şi amînarea acestei măsuri pînă în 2017 – aşadar, cu aplicare efectivă abia pentru bilanţul care se va încheia în 2018. Halal liberali!

Iar acum, observăm că avem de a face cu o ciudată coabitare – nu între preşedinte şi prim-ministru, ca pe vremea lui Băsescu, ci între coaliţia PSD şi “noul” PNL. Cu sau fără Ponta, această coaliţie domină. Cu sau fără Iohannis, “noul” PNL ştie că nu este capabil de guvernare. Şi, mai ales, indiferent de disputele dintre cele două tabere, ele ştiu că nu au reuşit – nici separat, nici împreună – să distrugă cuibul de vipere cultivat cu multă grijă de Băsescu în Justiţie şi structurile de informaţii şi constrîngere – mai mult sau mai puţin constituţională. Şi mai este ceva: ambele grupări au o groază de lideri în puşcării sau în cercetare penală – nu doar 40 de primari importanţi, ci mai mulţi. E adevărat: mai mulţi sînt din “noul” PNL (că fuseseră două partide), însă o bună parte dintre aceştia şi dintre foştii apropiaţi ai lui Băsecu sînt trataţi de procurori cu mănuşi – mănuşi pufoase, dezmierdătoare -, ca să nu-i deranjeze prea tare: nu li se fac percheziţii, nu se caută toate conexiunile… (Nu mă gîndesc doar la Traian Băsescu, Mircea Băsescu, Elena Udrea sau gineri de-ai lui Băsescu, ci şi alţii de-ai lui.)

Aşadar, ne putem aştepta să dureze încă o vreme această ciudată coabitarea dintre “noul” PNL şi coaliţia PSD. Un lucru este cert: geniul sibian al României a luat-o la vale în sondajele de opinie publică. El nu e capabil să ne spună despre aceste vorbe în propoziţie. Şi el, ca şi Băsescu, a cîştigat alegerile unui popor de fraieri, înlocuind substantivul cu adverbul: unul ne-a urat să trăim bine, altul ne-a promis ceva bine făcut. Domnule Imperator, vă rog să ne spuneţi ce anume trebuie să facem bine. Milostiviţi-vă de noi şi arătaţi-ne obiectul pe care să-l producem “bine”.