Un mare şi reuşit spectacol caritabil organizat în memoria Episcopului Nicolae Ivan, cel care a reînfiinţat Episcopia Vadului, Feleacului şi Clujului

Cel mai mare şi reuşit spectacol folcloric al acestui început de an, cu motivată componentă caritabilă, În Memoriam, s-a desfăşurat la începutul aceste săptămîni în sala de spectacole a Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj Napoca.

Organizat de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Biserica “Sf. Toma “ (preot Dan Goga) şi Ansamblul folcloric “Dor Transilvan” al Companiei de Transport Public, spectacolul a început cu nemulţumiri, dar s-a încheiat cu bis-uri şi ropote de aplauze rar întîlnite la o manifestare asemănătoare.

Nemulţumirea începutului a constat în faptul că un mare număr de iubitori ai acestui gen muzical au rămas pe scările instituţiei, datorită faptului că regulile de siguranţă impuse de ISU, după drama de la “Colectiv”, nu mai permit suprapopularea sălilor de spectacole, fapt ce a generat şi scuzele de rigoare prezentate de directorul artistic al Ansamblului folcloric “Dor Transilvan”, Tiberiu Groza, cel care a prezentat întreaga regie a acestui reuşit spectacol, dar şi pagini pline de isprăvi ziditoare a ctitorului Catedralei eparhiale din Cluj Napoca şi a Bisericii “Sf. Nicolae”.

Despre personalitatea Episcopului Nicolae Ivan, a vorbit Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, care a subliniat faptul că Episcopul Nicolae Ivan a venit la Cluj la vîrsta de 66 de ani, după Marea Unire, cu un geamantan, a ridicat Catedrala, a înfiinţat Facultatea de Teologie, tipografie şi revista “Renaşterea”, i-a adus la Cluj pe Patriarhul şi Regele României, dedicîndu-şi întreaga viaţă credinţei în Dumnezeu şi binelui pentru neamul românesc, fiind un militant activ pentru înfăptuirea Statului Naţional Român. Pentru toate acestea, s-a organizat în sala Eparhiei, ce-i poartă numele, o Sesiune de comunicări la care a participat prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş Bolyai şi alte cadre universitare din învăţămîntul teologic şi universitar. Îl celebrăm la cei 80 de ani de cînd a trecut la veşnicie, după ce a lăsat o cetate împlinită şi convingerea că Biserica este coloana vertebrală a neamului nostru. Înaltpresfinţitul a apreciat oportunitatea acestui spectacol caritabil, mulţumind artiştilor, organizatorilor (directorul emblematicului ansamblu Dor Transilvan, Tiberiu Groza şi preotului Dan Goga), dar şi entuziastului public prezent în sală. În debutul spectacolului, Tibi Groza a invitat pe scenă orchestra “Dor Transilvan”, care a interpretat cîteva din valoroasele piese muzicale din repertoriu, orchestră despre care se vehiculează superlativul că reuneşte cei mai buni instrumentişti de ansamblu folcloric din Transilvania.

După ce prezentatorul a punctat datele biografice ale episcopul Nicolae Ivan, născut în 17 mai 1855 în localitatea Aciliu – Sibiu, şi şcolile terminate cu calificativul “Foarte bine”, între care şi Institutul Teologic Andreian din Sibiu, a sintetizat cîteva pagini din cartea de muncă a episcopului, insistînd pe condiţia sa de dascăl la Sălişte, după care a fost hirotonisit ca diacon de Mitropolitul Miron Românul, apoi preot şi profesor de religie la Penitenciarul Aiud, redactor responsabil la Telegraful Român, promovînd cu multă dîrzenie interesele Bisericii şi ale neamului român.

În 1892 i s-a încredinţat conducerea Protopopiatului Alba Iulia, în paralel gestionînd şi administrarea Protopopiatului Orăştie. A stimulat activitatea dascălilor şcolilor cu care a avut contact, pentru culturalizarea maselor de credincioşi, susţinînd şcolile confesionale ortodoxe din Transilvania, unde a insistat pe apărarea şi păstrarea fiinţei naţionale.

Urmare activităţii bisericeşti şi naţionale, a fost asesor la Arhiepiscopia Sibiului, apoi membru în Congresul Naţional Bisericesc al Mitropoliei Ardealului şi membru al Adunării Eparhiale a Sibiului , iar ca recompensă a militantismului în favoarea Unirii, a fost ales ca vicepreşedinte al Comitetului Central al Partidului Naţional Român din Transilvania.

Apoi, temperatura…artistică a sălii a început să crească prin melosul bănăţean adus pe scenă de interpreta Mirela Petrovici, o solistă în plină ascensiune, care, urcînd pentru prima oară pe o scenă a Clujului, a lăsat o bună impresie iubitorilor de folclor autentic.

Spaţiul scenic a devenit, cum era şi firesc, şi o…broderie coregrafică realizată prin măiestria artistică a dansatorilor ansamblului Dor Transilvan, care au delectat asistenţa cu o suită de jocuri din Chinteni, pentru care şi-au primit cuvenitele aplauze, aşa cum au fost deseori răsplătiţi, ani de-a rîndul, în turneele susţinute pe multe scene ale ţării şi Europei, sub manageriatul maestrului Tiberiu Groza. Generoşi în aplauze au fost şi mitropolitul Andrei Andreicuţ, presfinţitul părinte Macarie, cel dintîi episcop al românilor ortodoxă din Europa de Nord şi managerul general al Companiei de Transport ce patronează Ansamblul “Dor Transilvan”, dl Liviu Neag.

Dintr-un alt calup al documentării sale, Tiberiu Groza a subliniat eforturile depuse de Nicolae Ivan, între anii 1919 – 1921, eforturi încununate cu reînfiinţarea Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, îndeplinindu-se prin acest act marele vis al Mitropolitului Andrei Şaguna, acela de a se întemeia o episcopie la Cluj, avîndu-l ca episcop pe Nicolae Ivan, căruia istoricul Nicolae Iorga îi aprecia titanica muncă, spunînd: “El trăieşte decît pentru averea diecesei lui şi pentru lăcaşul de închinare al Bisericii”.

În aplauze, a venit apoi pe scenă o personalitate emblematică a folclorului mehedinţean de la poalele masivului Godeanu, din vecinătatea pădurii de liliac cu cromatică şi parfum inconfundabil, unde s-a auzit glasul neasemuit al Domnicăi Trop, ale cărei cîntece fac să tresară sufletul şi mîngîie doruri şi patimi.

De aici, de lîngă Podul lui Dumnezeu şi Steiul Ponorii, pe care Sf. Nicodim a construit o bisericuţă, îşi defineşte repertoriul şi îndrăgita interpretă a muzicii populare mehedinţene, Niculina Stoican, care ştie să pună în valoare, la fel ca mama ei Angelica şi Petrică Mîţu Stoian, nestematele folclorice din acest spaţiu geografic, ce a contaminat Izverna şi prin măiestria artei populare unde iile au devenit un brand mehedinţean şi românesc.

Niculina Stoican a cîntat pentru întîia oară publicului clujan, însă a făcut-o cu măiestrie şi căldura sufletului, adăugînd repertoriului o mare doză umoristică, specifică oltenilor, pentru care publicul a bisat-o şi a aplaudat-o frenetic.

În aceeaşi manieră a fost primit şi preotul şi artistul Cristian Pomohaci, despre care Mircea Doroşi scria că “este autentic, nu numai prin portul său tradiţional, ci mai ales prin graiul năsăudean în care este îmbrăcată creaţia sa. Nu cîntă pentru că ştie să cînte, că are un dar dumnezeiesc, ci cîntă pentru că are ceva în adîncul sufletului care poate alina durerea”…

Ce mai putem adăuga decît finalul în care Maramureşul a fost cîntat cum nu se putea mai bine, de soţii Florentina şi Petre Giurgi , dar şi de chitara şi vocea lui Marinel Petreuşi.

Cu menţiunea că dansatorii au îmbrăcat şi costume năsăudene pentru a da mai multă culoare jocului popular de sorginte bistriţeană, concluzionăm că spectacolul a fost de notă maximă atît pentru organizatori, artişti, dar şi pentru acest minunat public clujean iubitor de tezaur folcloric românesc.

Dumitru VATAU