Ultima armă a lui Băsescu: absenteismul la alegeri

ILIE CĂLIAN

Este deja cunoscută tactica lui Băsescu de a “arunca pe piaţă”o temă de discuţii, pentru a împiedica aprofundarea uneia sau unora aflate în atenţia opiniei publice. La sfîrşitul săptămînii trecute, două erau temele aşteptate cu interes: semnarea de către primul ministru MR Ungureanu a “ciudatului” contract pentru privatizatea exploatării de cupru de la Roşia Poieni, iar cealaltă – congresele extraordinare ale PSD, PNL şi PC şi congresul comun al partidelor din USL.

Specialiştii, presa, personalităţi din Opoziţie au întors pe faţă şi pe dos graba semnării acelui contract oneros privind privatizarea exploatării a 60% din rezervele de cupru ale României, reieşind clar ceea ce se bănuia de la început: schimbarea primului ministru Boc cu “independentul” MR Ungureanu, fostul “şef al spionilor” (directorul SlE), avea ca scop înlăturarea bănuielii că PDL ar fi implicat, în ultimele luni ale guvernării, în grave acte de trădare a intereselor ţării, prin privatizări dubioase ale unor sectoare strategice ale economiei româneşti (energetica, resursele minerale – metale şi hidrocarburi). Demisia ministrului Borbély şi rapida preluare interimară a portofoliului său de către acelaşi MR Ungureanu avea drept scop tocmai grăbirea acestor “mînăreli”. Vă amintiţi cu cît aplomb vorbea MRU despre minunăţia acordului de privatizare a Cuprumin? În realitate, contractul nici nu era discutat în detaliu, iar “independentul” prim-ministru s-a văzut nevoit, la presiunea opiniei publice, să dea îndărăt. Rămîne de văzut soarta contractelor pentru Roşia Montană şi a altor explorări şi exploatări miniere încredinţate unor firme străine, mai mult fantomatice decît reale, şi a celuia)celor cu Chevron, privind gazul de şist.

Ei, bine, pe cînd toată lumea discuta despre aceste contracte, iese “pe piaţă” Băsescu cu răsuflata propunere ca el să-şi scurteze mandatul cu un an, dacă Opoziţia (în speţă – USL) acceptă – pentru acest an, şi repede-repede – modificarea Constituţiei, referendumul pentru acceptarea ei către electorat şi reforma teritorial-administrativă. Faptul se întîmpla în ajunul congresului partidelor din opoziţia parlamentară şi al congresului comun al USL. Şi venea în urma unor “eforturi” îndelungate de rupere a USL, a unor sistematice încercări de a despărţi PNL de PSD. Băsescu încerca din nou să stopeze hemoragia de credibilitate şi părăsirea PDL de către numeroşi lideri, mai mici ori mai mari, şi a unor organi-zaţii întregi, cu primari cu tot, înaintea alegerilor locale. Con-gresul USL nu doar că a rupt la propriu scrisoarea adresată de Băsescu partidelor din Opozitia parlamentară, dar a mai înregistrat un cîştig de popularitate: alăturarea deschisă a primarului general al Capitalei, care va fi sprijinit de USL la alegerile locale. Or, victoria lui Oprescu şi a USL în Bucureşti va însemna o înfrîngere umilitoare a Elenei Udrea, implicit a lui Băsescu. Pe de altă parte, situaţia “fluidă” în PDL şi în Coaliţia de guvernare a dat peste cap toate pronosticurile de pînă acum ale lui Băsescu însuşi şi ale sprijinitorilor săi – din partid şi din presa aservită. (Dacă însuşi “dragă Stolo” pune public sub semnul întrebării cifrele comunicate de Guvernul Boc, pentru anul trecut, înseamnă că e grav de tot. Spune Stolojan că există neconcordanţe mari şi inexplicabile între creşterea PIB, declarată de Guvernul Boc, şi banii din buget.)

Lovitura de graţie dată lui Băsescu o constituie angajamentul ferm al Congresului USL de a nu colabora în niciun fel cu Băsescu şi PDL. Aşadar, speranţa lui Băsescu – că va rupe PNL de PSD în alegerile din acest an şi la guvernare – s-a spulberat. Pe de altă parte, Băsescu a mai înregistrat un mic eşec: UNPR, tolerat pînă acum ca un căţeluş ţinut în lesă, pare a dori să se arate dulău şi să–şi cîştige singur un os de ros la viitoarele alegeri. Iar dacă UNPR se îndepărtează, UDMR nu mai e de nici un folos, mai ales că nici deputaţii minorităţilor nu par dispuşi a mai merge pe mîna PDL, în perspectiva Parlamentului de 300 de locuri.

Desigur, toate astea nu înseamnă că USL poate dormi liniştită înaintea alegerilor locale, întrucît Băsescu şi PDL mai au mijloace pentru a mobiliza la vot un număr extrem de mare de persoane lega-te direct de favorurile obţinute pînă acum. Ne putem aştepta ca, în aceste condiţii, PDL să încerce demobilizarea acelui electorat care este mai puţin motivat financiar (de interese personale, fami-liale, de afaceri) şi căruia i se inoculează trei idei: fie că, oricum, votul lor nu are importanţă, fie că nici nu trebuie să mai mear-gă la vot, pentru că USL oricum cîştigă, fie că nici nu mai are im-portanţă cine cîştigă, pentru că “toţi sînt la fel”. Aşadar, proporţia absenteismului va fi hotărîtoare la viitoarele alegeri.