UE trebuie să dea un răspuns la revoluţia gazului de şist

The Financial Times

Revoluţia gazului de şist provoacă colapsul raportului 80/10 privind resursele – faptul că 80% din resursele de petrol şi gaze naturale se găsesc în ţările cartelului OPEC sau în Rusia şi doar 10% în ţările OCDE şi în China. Energia poate fi acum extrasă din şisturi existente în lumea întreagă, cel mai semnificativ în China şi SUA, dar şi în Europa.

Totuşi, chiar dacă nu extrag nicio moleculă de energie din şisturi, europenii nu pot ignora consecinţele acestui fapt. Acest lucru va reconfigura poziţia geostrategică a continentului. În mod pozitiv, gazul de şist dezvoltat în alte zone va consolida securitatea aprovizionării Europei, fie prin excesul de gaz lichefiat convenţional care va fi deviat către pieţele sale, fie prin gazul de şist expediat ca gaz natural lichefiat (GNL).

Mult mai puţin pozitiv, Europa va deveni singurul bloc economic major fără resurse energetice importante. SUA, India, China şi America Latină vor avea toate acces la gazul de şist, precum şi la combustibilii fosili offshore. În contextul în care SUA se apropie de independenţa energetică, Washingtonul va insista, probabil, ca Europa să investească în propria securitate energetică, asumîndu-şi o parte din povara protejării fluxului de petrol din Golf spre Occident, în prezent asumată de Marina SUA.

UE nu poate evita impactul gazului de şist asupra politicii sale privind schimbările climatice. Obiectivele pe 2007 ale Bruxellesului de reducere a emisiilor de carbon au fost afirmate pe baza creşterii permanente a preţurilor combustibililor fosili, care ar motiva economic investiţiile într-o generaţie de energie regenerabilă. Totuşi, în contextul în care dezvoltarea gazului se bucură de un mare succes pe întreaga planetă, cantităţi imense de gaze vor deveni disponibile, determinînd o scădere a preţurilor.

Revoluţia gazului de şist din SUA distorsionează deja politica privind schimbările climatice. Preţurile gazelor americane sînt acum atît de mici, încît producătorii de cărbune din SUA îşi trimit producţia în Europa. Creşterea acestor exporturi constatată în 2012 este probabil să fie doar o mostră a unei probleme mai mari pentru Bruxelles. Politicile pro-resurse regenerabile ale UE vor acţiona ca un magnet pentru orice producător de cărbune, forţat să iasă de pe pieţele de origine, în urma dezvoltării gazului de şist. Confruntîndu-se cu producerea costisitoare de resurse regenerabile, utilităţile europene vor trece la cărbunele poluant pentru a reduce costurile. Pericolul pentru UE este ca, în cazul în care va menţine politicile existente privind schimbările climatice, să devină terenul de dumping global pentru cărbune.

În afara impactului geostrategic (şi asupra schimbărilor climatice) al gazului de şist, există şi un impact economic considerabil. Preţurile ridicate la energie nu sînt, în sine, neapărat dăunătoare economic. Totuşi, în situaţia în care toate celelalte blocuri economice majore au, sau vor avea în curînd, acces la cantităţi semnificative de resurse ieftine, Europa se va confrunta cu o “dezindustrializare”. Acest lucru este probabil să înrăutăţească efectul combustibililor fosili ieftini, restituind astfel de industrii Americii. Multe state producătoare de gaz de şist, în afara SUA, vor dori să emuleze efectul multiplicator, fie păstrînd fabricaţia acasă, fie încurajînd transferul către economiile lor – lucru care va accentua în continuare dezindustrializarea europeană.

Dezvoltarea gazului de şist are nevoie de timp. În afară de SUA, este puţin probabil să ajungă la o scară la care să aibă un impact în Europa înainte de 2020. Dar acest lucru nu este un motiv de satisfacţie. Din punct de vedere economic şi geostrategic, plăcile tectonice se mişcă împotriva Europei, iar clima nu aşteaptă pe nimeni. Blocul trebuie să se focalizeze asupra impactului preţurilor ridicate asupra prosperităţii şi să-şi reevalueze fundamental modul de abordare a securităţii energetice şi a schimbărilor climatice.

Nu este imposibil pentru Europa să furnizeze energie durabilă, sigură şi competitivă în epoca gazului de şist – dar pentru aceasta este nevoie de o nouă strategie. Acest lucru înseamnă dezvoltarea resurselor de gaze de acasă şi trecerea de la cărbune la gaz, pentru a obţine reduceri semnificative pe termen scurt ale emisiilor de carbon. În plan extern, presupune asumarea unei mai mari responsabilităţi pentru protejarea rutelor sale de aprovizionare din SUA şi un acord internaţional pentru a reduce rolul cărbunelui pe pieţele energetice globale.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.