Turcia îşi revizuieşte vectorii politici şi economici

“Occidentul nu mai este singurul centru mondial” – acesta este un fapt important, care în ultimii 20 de ani s-a aflat la baza fiecărui eveniment, de la politică internaţională la acţiuni militare, de la căutarea deciziilor de politică internă la conflicte economice. Acest lucru a determinat discuţiile care s-au extins sub denumirea de “schimbare a axei” şi care este capabil să determine viitorul Turciei şi al regiunii în care se află aceasta, ducînd la un regres treptat al parteneriatului atlantic.

În plan politic, economic, militar şi tehnologic are loc o îngustare a prăpastiei dintre Est şi Vest. Această prăpastie s-a răsfrînt în mod negativ asupra ţărilor occidentale, din punct de vedere al factorului uman, al resurselor şi motivaţiei. Astăzi, are loc o schimbare a hărţii marilor puteri, o modificare a “centrului de greutate al globului pămîntesc”, fapt care duce la prăbuşirea viziunilor privind “lumea unipolară” după destrămarea “echilibrului mondial bipolar”.

După cum a constatat premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, “Occidentul nu mai este centrul mondial, lumea s-a transformat într-un sistem policentrist”. În acest context, “apare necesitatea trecerii la o structură instituţională mai echitabilă”. “Nimeni nu poate afirma că structura Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) este construită pe baza echităţii: dacă unul dintre cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU spune “nu”, adoptarea deciziei devine imposibilă”. În opinia lui Erdogan, este necesar ca Turcia să insiste asupra revizuirii mecanismelor de adoptare a deciziilor şi elaborării unui nou instrument (decizional), în conformitate cu noile realităţi.

Conducătorii acestei lumi, cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, nu sînt în stare să ajungă la o un acord nici măcar în propriile rînduri şi nu exprimă interesele lumii. În aceste condiţii, instituţiile internaţionale trebuie să se formeze ţinînd cont de noua hartă a marilor puteri, hartă ce se creionează în prezent. Este necesară perfecţionarea sistemului existent sau crearea unui nou sistem al unor organizaţii internaţionale importante precum, în primul rînd, Consiliul de Securitate al ONU.

Un mecanism de luare a deciziilor, caracteristic pentru perioada de după cel de-al doilea război mondial, în care nu sînt reprezentate Africa, lumea islamică, India, nu corespunde realităţilor lumii din secolul XXI. Cauza principală a conflictelor, atît în regiunea în care se află Turcia, cît şi în alte părţi ale lumii, o constituie tocmai această problemă a (ne)reprezentării în cadrul organizaţiilor internaţionale.

Atît în plan politic, cît şi economic, lumea se îndreaptă de la monocentrism la policentrism. Se formează noi capitale, în primul rînd economice.