Trump este pe cale să redefinească conceptul de ”rață șchioapă”

Chatham House

Conform opiniei generale, democrații din Congres vor limita acum puterea președintelui. Însă nimeni nu i-a spus asta președintelui Trump.

Deși numele lui Donald Trump nu a figurat pe niciun buletin de vot săptămâna aceasta, alegătorii americani au privit scrutinul de la jumătatea mandatului din 2026 ca pe un referendum asupra președinției sale. Odată cu numărarea voturilor, mesajul transmis președintelui de către americani este clar: aceștia nu sunt mulțumiți. Nu sunt mulțumiți de prețul benzinei la pompă, de starea economiei americane și nici de războiul cu Iranul.

Întrucât a pierdut controlul asupra ambelor camere ale Congresului, s-ar putea crede – conform logicii convenționale – că puterea executivă va fi paralizată pentru restul celui de-al doilea mandat al lui Trump. Dar președintele nu a respectat niciodată regulile „logicii convenționale”.

Nu ar trebui să ne așteptăm ca Trump să se retragă în plan secund. Și nici acesta nu este (încă) sfârșitul erei Trump. Așa cum a făcut în multe alte aspecte ale politicii americane din ultimul deceniu, Trump este pe cale să redefinească conceptul de ”rață șchioapă”. După ce alegerile de la jumătatea mandatului au trecut, președintele se poate concentra acum (din nou) pe ceea ce îl preocupă cel mai mult: moștenirea sa politică.

Un deznodământ electoral previzibil

Era clar de luni de zile că Trump acceptase ideea că alegerile de la jumătatea mandatului nu vor decurge bine. Republicanii sperau că președintele va da dovadă de disciplină în chestiunile esențiale pentru alegătorii americani: economia, accesibilitatea prețurilor și costul vieții. În schimb, în ​​perioada premergătoare alegerilor, el a fost preocupat de cu totul alte lucruri.

A intrat într-un conflict cu Canada, pe care foarte puțini din țară l-au înțeles. Nu a găsit nicio cale de ieșire dintr-un conflict în Orientul Mijlociu care a dus la creșterea prețurilor globale la energie și a afectat bugetele americanilor. În plus, a încheiat un acord cu președintele rus Vladimir Putin pentru achiziționarea a milioane de tone de motorină rusească – o măsură menită, teoretic, să relaxeze presiunea asupra costurilor energiei pe plan intern, dar care, în realitate, i-a lăsat pe mulți nedumeriți.

Drept urmare – și parțial datorită avântului luat de Partidul Democrat – republicanii s-au trezit într-o poziție incertă pe parcursul unei mari părți a campaniei electorale.

Amploarea limitărilor impuse de Congres

Istoria și normele politice din SUA sugerează că un guvern divizat ar trebui să limiteze agenda politică a unui președinte aflat la al doilea mandat. Atât președintele George W. Bush, cât și președintele Barack Obama au constatat că aspirațiile lor privind reforma imigrației nu s-au concretizat în ultimii ani de mandat, fiind blocate de un congres ostil.

Președintele Trump are deja experiența unei dinamici conflictuale cu Congresul. În timpul primului său mandat, ambițiile sale legate de finanțarea zidului de la frontieră, investițiile în infrastructură și modificările aduse sistemului de imigrație din SUA nu s-au materializat, după ce democrații au recâștigat controlul asupra Camerei Reprezentanților în urma alegerilor de la jumătatea mandatului din 2018.

Această experiență a stat la baza agendei „Proiectul 2025” (Project 2025), care a contribuit la conturarea celei de-a doua administrații Trump. Revenit în funcție în ianuarie 2025, președintele a adoptat o strategie de acțiune masivă și rapidă, semnând douăzeci și patru de ordine executive chiar în prima zi.

Administrația a acționat prompt pentru a obține, din partea Congresului controlat de republicani, aprobarea priorităților legislative majore ale lui Trump, inclusiv „Un mare și frumos proiect de lege” (One Big Beautiful Bill), „Legea Laken Riley” (Laken Riley Act) și „Legea pentru securizarea Americii” (Secure America Act). Însă planul lui Trump a fost întotdeauna acela de a se baza în mare măsură pe autoritatea sa executivă, de a apela la Congres doar selectiv și de a nu se lăsa descurajat de inevitabilele provocări juridice.

Pe parcursul celui de-al doilea mandat, președintele a emis 292 de ordine executive, 90 de memorandumuri și 192 de proclamații. O mare parte din prioritățile sale rămase în sfera politicii interne – inclusiv cele privind inteligența artificială, imigrația, dereglementarea și energia – vor fi gestionate direct prin intermediul biroului președintelui în ultimii săi doi ani de mandat.

Democrații sunt conștienți de acest lucru. Reveniți la controlul Congresului, ei intenționează să-și folosească prerogativele de supraveghere – inclusiv controlul asupra bugetului, puterea de a aproba numirile prezidențiale și capacitatea de a iniția anchete – pentru a încetini acțiunile președintelui Trump. Această abordare are precedente, deși rezultatele din trecutul recent sunt variate.

Pe de o parte, republicanii din Congres au reușit să blocheze nominalizarea lui Merrick Garland la Curtea Supremă, propusă de Obama în 2016. De asemenea, în a doua jumătate a președinției lui Joe Biden, republicanii au utilizat negocierile privind plafonul datoriei publice pentru a obține concesii în privința cheltuielilor guvernamentale. Pe de altă parte, anchetele de punere sub acuzare din timpul primului mandat al lui Trump au consumat o mare parte din energia Congresului, dar s-au soldat cu două achitări în Senat. Într-adevăr, atât demersurile de punere sub acuzare care i-au vizat pe Trump, cât și cele care l-au vizat pe Clinton, au demonstrat că există limite în ceea ce privește eficiența controlului parlamentar.

Democrații din Congres ar putea iniția din nou anchete de punere sub acuzare (inclusiv împotriva secretarului Apărării, Pete Hegseth). Însă nu vor dispune de majoritatea de două treimi necesară în Senat pentru a obține o condamnare. Iar sondajele recente sugerează că americanii consideră că acest lucru nu va avea niciun impact asupra președintelui sau a agendei sale. De fapt, un sfert dintre cei chestionați cred că reluarea demersurilor de punere sub acuzare îi va da mai mult curaj președintelui și îi va spori popularitatea. S-ar putea să aibă dreptate.

În ciuda celor mai bune intenții ale Părinților Fondatori, peisajul politic american s-a transformat în ultimul deceniu. Polarizarea extremă a dus la o viață politică în care americanii nu mai au o bază comună de fapte, ceea ce subminează sistemul de echilibru al puterilor în stat. Politicienii, indiferent de orientarea lor, nu mai colaborează. Probabilitatea ca viitorul Congres să reușească să obțină o supermajoritate – suficientă pentru a anula un drept de veto – în cazul vreunui act legislativ rămâne extrem de redusă. Iar Trump a precizat deja că intenționează să fie „omul cu dreptul de veto”.

Prin urmare, în loc să limiteze puterea președintelui, viitorul Congres s-ar putea trezi că se limitează singur. Acest lucru îi va oferi lui Trump mână liberă să-și urmărească ambițiile rămase pe agenda sa.

Numărătoarea inversă finală

În fruntea agendei lui Trump se află propria moștenire politică.

În timpul celui de-al doilea mandat, președintele a încercat să remodeleze lumea după chipul și asemănarea sa. A promovat o politică a tarifelor „reciproce” și o reechilibrare a comerțului la nivel global. A tratat aliați precum Canada și Mexic drept concurenți sau chiar adversari. A provocat agitație pe piețele internaționale și în rândul liderilor europeni, vehiculând ideea preluării Groenlandei. L-a măgulit pe liderul chinez Xi Jinping, în timp ce l-a criticat dur pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Trump a înlocuit ideologia cu o abordare tranzacțională, iar consultarea partenerilor cu unilateralismul.

Pe măsură ce zilele mandatului său se apropie de sfârșit – și după atâtea mutări pe tabla de șah a politicii globale – președintele Trump va căuta acum un final memorabil.

De multă vreme, el speră să scoată un „iepure din pălărie” în privința Ucrainei. Însă, până acum, nu a reușit să medieze un armistițiu durabil în zona de conflict.

Din cauza frustrării, Trump s-a reorientat recent către președintele Putin, spre consternarea Europei. Pentru Trump, miza războiului este legată de acces, energie, resurse minerale critice și proximitatea față de centrul de putere. El speră că reuniunile trilaterale programate săptămâna viitoare la Abu Dhabi vor constitui un prim pas spre încheierea conflictului sub egida sa.

De asemenea, Trump dorește cu disperare să găsească o soluție pentru situația tot mai complicată din Iran. La aproape nouă luni de la debutul unei operațiuni care fusese concepută să dureze doar câteva săptămâni, realitățile unui război nu sunt deloc favorabile. În condițiile în care diplomația a intrat în impas, iar efectele pârghiilor economice se lasă așteptate, în ultimele săptămâni au apărut tot mai multe indicii că SUA și Israelul ar putea relua, în curând, acțiunile militare. Indiferent de rezultatul alegerilor de la jumătatea mandatului, aceasta rămâne o posibilitate reală. În situația actuală, Trump riscă să se trezească cu un nou război în Orientul Mijlociu, care ar putea duce la un deznodământ frustrant sau umilitor. În căutarea victoriei, el va fi tentat să încerce din nou calea conflictului armat.

O recunoaștere istorică

Adresându-se Americii și întregii lumi cu ocazia celei de-a doua ceremonii de învestitură, Trump și-a expus viziunea prezidențială: „Cea mai de preț moștenire pe care o voi lăsa în urmă va fi aceea de făuritor al păcii și de unificator”, a declarat el. „Asta îmi doresc să fiu: un făuritor al păcii și un unificator”.

Cu toate acestea, obiectivul suprem al lui Trump este consolidarea propriei moșteniri. Această dorință a stat la baza afirmațiilor sale că ar fi „pus capăt cu succes” opt conflicte de lungă durată, a planurilor de a ridica monumente la Washington și de a reamenaja sala de bal de la Casa Albă, a deciziei de a intra în război cu Iranul și, bineînțeles, a dorinței sale de a fi, într-o bună zi, distins cu Premiul Nobel pentru Pace.

Președintele este pe deplin hotărât să-și concretizeze această moștenire. Nu va permite ca obstacole precum politica internă, un guvern divizat sau specificul sistemului politic american să-l îngrădească. Trump intenționează să zboare liber, nu să se scufunde asemenea unei rațe șchioape.

HINT

În ciuda celor mai bune intenții ale Părinților Fondatori, peisajul politic american s-a transformat în ultimul deceniu. Polarizarea extremă a dus la o viață politică în care americanii nu mai au o bază comună de fapte, ceea ce subminează sistemul de echilibru al puterilor în stat. Politicienii, indiferent de orientarea lor, nu mai colaborează. Probabilitatea ca viitorul Congres să reușească să obțină o supermajoritate – suficientă pentru a anula un drept de veto – în cazul vreunui act legislativ rămâne extrem de redusă.

AUTOR

Dr. Lindsay Newman, cercetător asociat, Programul pentru SUA și America de Nord