Trenurile morţii din Argentina

El Mundo

Locuitorii din capitala argentiniană călătoresc înghesuiţi ca sardelele în trenurile care fac legătura între cartierele de la periferie şi centrul Buenos Aires-ului. În condiţii atît de proaste încît de multe ori călătorii s-au răzvrătit şi au incendiat vagoanele sau staţiile. Dar cele întîmplate în ultimul an, sub preşedinţia Cristinei Fernandez, văduva lui Kirchner, depăşeşte tot ceea ce s-a întîmplat pînă acum. În 12 luni s-au înregistrat 7 accidente, soldate cu 72 de morţi şi 700 de răniţi.

Cel mai recent, cînd frînele unui tren plin de navetişti au cedat şi trenul a intrat în bara amortizoare de la capătul liniei staţiei Once din vestul capitalei argentiniene. Cu un bilanţ, care a crescut la 50 de morţi, este al treilea cel mai grav din istoria ţării. Alte două, în 1970 la Benavidez, la periferia de nord a capitalei, şi în 1978 la Santa Pereyra, s-au soldat cu 236 şi respectiv 55 de morţi. Sindicatele feroviare şi asociaţiile utilizatorilor au dat vina pe lipsa de investiţii în sistemul de transporturi şi succesivele guverne naţionale.

Secretarul general al sindicatului maşiniştilor “La Fraternidad”, Omar Maturano, a declarat că trenul electric implicat miercuri în accident este de producţie japoneză Toshiba, “recondiţionat în 1962 şi 1963”. În opinia sa accidentul s-ar fi putut produce ca urmare a unei defecţiuni la sistemul de frînare. Conductorul ar fi putut de asemenea calcula prost pentru că, probabil, a adormit sau era foarte obosit.

Este al şaptelea accident din 2011, pentru că trenurile circulă fără niciun contract. Nimeni nu le controlează, iar companiile care le administrează raportează mereu pierderi. Există de asemenea suspiciuni de corupţie. Nu se ştie cum sînt cheltuiţi banii pe care guvernul îl alocă acestor companii. TBA ar fi primit în ianuarie 20 de milioane de dolari. O sumă asemeni celei pe care o primeşte lunar. Totuşi vagoanele sînt într-o stare jalnică, iar călătorii urcă fără să plătească.