Transhumanţa şi Jocul de oină, incluse în patrimoniul cultural imaterial

Transhumanţa carpatică, parte a vieţii pastorale tradiţionale, şi Jocul de oină au fost incluse în Inventarul naţional al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial.

România, prin Ministerul Culturii, a fost invitată să se asocieze unui dosar multinaţional UNESCO de înscriere a transhumaței în Lista reprezentativă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial al umanităţii. Ca ipostază a unei îndeletniciri tradiţionale a poporului român, păstoritul transhumant s-a dezvoltat complementar cu păstoritul local şi cu cel pendular, fiind practicat, conform izvoarelor istorice, începând cu secolele al XIV-lea şi al XV-lea în special de către oierii transilvăneni. În ciuda declinului pe care păstoritul transhumant l-a suferit începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, această ocupaţie cu caracter istoric a poporului român continuă să reprezinte mijlocul principal de subzistenţă al unui număr important de practicanţi din zonele tradiţionale de manifestare, ce conservă trăsăturile exponenţiale ale economiei pastorale stabilite acum câteva secole. Documentul de înscriere a Transhumanţei carpatice, conţine informaţii despre valoarea socio-culturală, economică şi ecologică a îndeletnicirii, imagini actuale de prezentare a respectivei activităţi şi indică strategii de conservare a elementului prin acţiuni legislative, publice şi private.
Răspândit pe întregul teritoriu al României, jocul de oină este practicat atât în forma sa reglementată, prin asociaţiile şi cluburile care participă la competiţiile organizate de Federaţia Română de Oină, cât şi în cadrul comunităţilor care au păstrat până astăzi această tradiţie, cu ocazia sărbătorilor religioase, evenimentelor festive şi altor manifestări locale. Avându-şi originea în jocurile cu bâta şi mingea practicate de păstori, oina a fost prezentă în viaţa comunităţilor din toate regiunile istorice ale României, cu caracteristici asemănătoare, dar cu denumiri diferite. Sunt citate în acest sens: hoina, ogoiul (Bucovina), fuga (sudul Transilvaniei), ţuru, de-a lunga (centrul Transilvaniei), apuca, matca-mare (Maramureş), hâlca, lopta-pila, hapucul, hopaciul (nordul Transilvaniei), de-a patru să stăm, lopta-lungă, baciul, baş (Banat).
În prezent, datorită eforturilor depuse de organizaţiile implicate, jocul de oină cunoaşte o extindere internaţională, fiind practicat în state ca India, Indonezia, Marea Britanie sau Nepal.

Recomandat pentru dvs.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sari la conținut