Tradiţii în Ajunul Crăciunului

Ziua Crăciunului, ziua Naşterii Domnului, se bucură de o specială şi laborioasă pregătire încă din ziua premergătoare acestei sărbători, vorbindu-se sugestiv de Ajunul Crăciunului (24 decembrie). La sate, îndeosebi, sînt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului.

În Ajunul Crăciunului, gospodinele se îndeletnicesc cu făcutul covrigilor, colăceilor şi colacilor (care, în tradiţia populară trebuie să amintească de înfăşurarea unei mîini cu degetele întinse aparţinînd Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Precista la naşterea pruncului şi căreia i-au fost tăiate mîinile). Colacii sînt pregătiţi pentru colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sînt daţi colindătorilor mărunţi, colăceii sînt pentru colindătorii mai numeroşi, iar colacii vor fi ai flăcăilor şi ai colindătorilor neamuri.

De asemenea, se pregătesc turtele, care se mai numesc şi “scutecele” sau “pelincile” – “pelincuţele Domnului”, amintind de cele care au fost de trebuinţă la naşterea Mîntuitorului. Acestea sînt presărate din timp cu apă călduţă, cu zahăr pisat, amestecat cu nucă sau cu sămînţă de cînepă. În seara de Ajun, stăpîna casei, merge în “casa mare”, aşează pe masa de sub icoană o sticlă de vin roşu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar în cele patru colţuri ale mesei cîte un colac. Între cei din partea dreaptă se pune cîte un fuior de cînepă despre care, spun unii că ar fi barba lui Moş Crăciun.

Împodobirea Mesei din seara lui Ajun diferă de la o localitate la alta, dar au în comun faptul că toate bucatele sînt de post. Nimeni din cei ai casei nu are voie să guste pînă ce preotul nu blagosloveşte masa, nu gustă din felurile de mîncare şi nu cinsteşte un pahar cu vin. La plecare, părintele ia banii de sub faţa de masă, doi colăcei şi o parte din vinul din sticlă, iar dascălii poartă traistele de colaci.

Sfinţirea mesei de Ajun şi vestirea Naşterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoţi şi însoţitorii acestuia. În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze şi pînă nu se iveşte prima stea de seară, care aminteşte de steaua observată de către magii de la Răsărit. Pînă atunci nu trebuie să se mănînce nimic şi astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc şi va fi mai demn pentru Sfînta Împărtăşanie.

Există credinţa că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid şi de acest moment nu se pot bucura decît oamenii buni, iar cetele îngereşti pot fi auzite doar de cei curaţi la suflete. Deschiderea cerului permite oricărui creştin să îşi pună o dorinţă, care cu certitudine, se va îndeplini.

În această seară de Ajun, sunt o serie de obiceiuri, care sînt îndeplinite cu sfinţenie de membrii familiei sau comunităţii, pentru ca, în anul ce vine, toate treburile să meargă bine. Spre seara lui Crăciun, stăpînii caselor au datoria să adune de prin sat toate lucrurile împrumutate pentru că locul lor este acasă. De asemenea, înainte de răsăritul soarelui se trezesc şi pun mîna pe uneltele cu care muncesc, ca să se folosească cu uşurinţă la lucrul pămîntului întreg anul. Din acelaşi motiv, femeile îşi găsesc puţin timp să folosească furca, fuiorul, acul pentru a se bucura de spor în noul an. Fetele nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească un timp pe laiţă şi să mănînce cîte ceva, ca astfel peţitorii lor să nu întîrzie.
Printre aceste nenumărate preocupări, omul de la ţară nu uită niciodată de raportul pe care trebuie să-l întreţină cu natura. Femeia care se ocupă de colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă şi cu mîinile pline de aluat le meneşte “măr, astfel rodnic să fii cum stă aluatul pe mîinile mele”. Alte gospodine după ce dau pîinea în cuptor nu uită imediat să spună “cum e cuptorul şi lopata plină de pîine aşa să fie copacii, pomii plini de poame”.

În pregătirea Ajunului Crăciunului sînt implicaţi şi copiii de toate vîrstele, care, cu mult timp înainte, şi-au pregătit tovărăşiile pentru a umbla cu colindatul ce deschide ciclul sărbătorilor de iarnă.