„Toți frați” pe drumul Postului Mare, cu Papa Francisc

Seria din acest an a catehezelor în Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, pe drumul Postului Mare, în completarea programului de rugăciune specific acestei perioade a anului liturgic, pune în lumină gândurile, îndrumările Sfântului Părinte Papa Francisc, care prin ultima sa Scrisoare Enciclică, „Fratelli tutti”, invită oamenii să fie „Toți frați”.

Pr. Marius Cerghizan, Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla a deschis, în după-amiaza de miercuri, 17 martie 2021, șirul meditațiilor pe baza acestei Enciclice sociale, cea de-a treia a Papei Francisc, după Lumen fidei din 2013 și Laudato si’ din 2015. A pornit de la a defini scopul acestui document: „Enciclica își propune să promoveze o fraternitate și o prietenie socială universală având ca și punct de plecare apartenența comună la familia umană: de a ne recunoaște frați, pentru că suntem fii ai unui Creator unic, cu toții în aceeași barcă”.

Potrivind pașii credincioșilor, a unora cu ai celorlalți, în sintonie cu pașii Sfântului Părinte pe urmele vii ale picăturilor de sânge ale Mântuitorului pe Calea Crucii, acum, în timpul Postului Mare – timp de pandemie și încercare pentru întreaga omenire –, paginile Enciclicii „Fratelli tutti” au început să fie răsfoite în catedrala clujeană prin cuvinte menite să descifreze privirea, viziunea Vicarului lui Hristos și Cap al Bisericii Catolice asupra realității contemporane. S-a subliniat mai întâi îndemnul ca fraternitatea să fie promovată „nu numai prin cuvinte, ci și cu fapte concretizate în politici nesupuse intereselor financiare, ci care să se afle în slujba binelui comun, politici care să fie capabile să pună în centru demnitatea fiecărei ființe umane și să asigure un loc de muncă tuturor, pentru ca fiecare să își poată dezvolta capacitățile proprii. Sfântul Părinte propune o politică departe de populisme, care să găsească soluții la tot ceea ce atentează asupra drepturilor umane fundamentale, care să combată foamea și să elimine traficul de persoane”.

A fost evidențiat apoi un adevăr dureros: „pe fundalul acestei enciclici se află pandemia de Covid-19, care, spune Papa Francisc, «a intrat năvalnic și într-o manieră neașteptată, chiar în timp ce scriam această scrisoare». Însă urgența sanitară globală ne demonstrează că «nimeni nu se salvează singur și că a sosit momentul de a visa împreună și de a face din viața noastră o aventură frumoasă». Nimeni nu poate înfrunta viața în mod izolat. Trebuie să visăm împreună, «ca niște călători creați din aceeași carne, ca fii ai acestui pământ care ne găzduiește pe toți, fiecare cu bogăția credinței sale sau a convingerilor sale, fiecare cu propriul glas, toți frați»”.

„Așadar – a continuat Pr. Marius Cerghizan –, o societate fraternă va fi aceea care promovează educația la dialog, pentru a înfrânge virusul individualismului radical și pentru a permite tuturor să dea ceea ce au mai bun în ei, plecând de la ocrotirea familiei și de la respectul față de misiunea sa educativă primară și indispensabilă. Sunt două instrumentele pentru a realiza acest tip de societate: bunăvoința, adică voința concretă pentru binele celuilalt și solidaritatea, care are grijă de fragilități și se exprimă în slujirea față de persoane și nu față de ideologii, luptând împotriva sărăciei și a inegalităților. Dreptul de a trăi cu demnitate nu poate fi negat nimănui, afirmă Papa. Și pentru că drepturile sunt fără granițe, nimeni nu poate să fie exclus. În această optică, Pontiful Roman ne invită să ne gândim la o etică a relațiilor internaționale, pentru că «fiecare țară este și a străinului». Papa subliniază că migranții trebuie primiți, promovați și protejați. Trebuie evitate migrațiile nenecesare, creând în țările de origine posibilități concrete de a trăi cu demnitate, însă, în același timp, trebuie respectat dreptul de a căuta și găsi în altă parte o viață mai bună”.

O altă temă abordată de Suveranul Pontif se referă la cea mai bună politică, „adică politica aceea care reprezintă cea mai prețioasă formă a carității și care protejează munca, încercând să asigure tuturor posibilitatea de a-și dezvolta propriile capacități. «Ajutorul cel mai bun pentru un sărac – explică Suveranul Pontif –, nu este numai banul, care este un remediu provizoriu, ci faptul de a-i permite o viață demnă prin activitatea de muncă». Adevărata strategie anti-sărăcie nu tinde pur și simplu să îi contracareze, sau să îi facă inofensivi pe cei nevoiași, ci să îi promoveze în optica solidarității și a subsidiarității. Astfel, misiunea politicii este să găsească o soluție la tot ceea ce atentează împotriva drepturilor umane fundamentale, cum ar fi: excluderea socială, traficul de organe, de arme și droguri, exploatarea sexuală, sclavia muncii, terorismul și crima organizată. Este puternic apelul Sfântului Părinte de a elimina în mod definitiv traficul de persoane, «o rușine pentru omenire» și foamea, deoarece ea este criminală, pentru că alimentația este un drept inalienabil.

Politica de care este nevoie, mai subliniază Pontiful roman, este aceea care spune «nu!» corupției, ineficienței, folosirii rele a puterii, lipsei de respect în fața legii. Este nevoie de o politică centrată pe demnitatea umană și nu supusă finanțelor, pentru că viața singură nu rezolvă totul. Măcelurile provocate de spectrele financiare au demonstrat acest lucru.

Este deosebită atitudinea Papei la miracolul gentileții: o atitudine care trebuie promovată pentru că este «o stea în întuneric». «O persoană gentilă – scrie Suveranul Pontif –, creează o conviețuire sănătoasă și deschide căi acolo unde exasperarea distruge orice punte de comunicare.

Spre finalul enciclicii, Papa reflectează asupra valorii și promovării păcii, subliniind că pacea este legată de adevăr, de dreptate și de milostivire. Într-o societate, «fiecare trebuie să se simtă acasă» – spune Papa Francisc – pentru aceasta pacea este un efort care îi implică și îi privește pe toți. Este nevoie de a pune în centrul fiecărei acțiuni persoana umană, demnitatea sa și binele comun.

Din cauza armelor nucleare, chimice și biologice, care lovesc mulți civili nevinovați, astăzi nu se mai poate gândi la un posibil război just, ci trebuie reafirmat cu putere: «să nu mai fie niciodată război!». Și, luând în considerare că trăim un al treilea război mondial pe bucăți (pentru că toate conflictele sunt legate între ele), eliminarea totală a armelor nucleare este un imperativ moral și umanitar. Mai degrabă, sugerează Papa Francisc, cu banii care se investesc în armamente să se constituie un fond mondial pentru a elimina foamea.

În ultimul capitol, Pontiful se oprește asupra religiilor, care trebuie să fie în slujba fraternității în lume. Papa subliniază că un drum de pace între religii este posibil. Pentru aceasta este necesar să se garanteze libertatea religioasă, dreptul uman fundamental pentru toți credincioșii. Liderii religioși au rolul de a fi mediatori autentici, care să se dedice pentru construirea acestei păci. De la această ‘piatră de hotar’ a dialogului interreligios, Pontiful reia apelul ca, în numele fraternității umane, să se adopte dialogul drept cale, colaborarea comună drept conduită și cunoașterea reciprocă drept metodă și criteriu.

Enciclica se încheie cu amintirea Fericitului Charles de Foucault, un model pentru toți prin ceea ce înseamnă identificarea cu cei din urmă, a deveni frate pentru cel de lângă tine, a deveni și a trăi ca frate pentru toți ceilalți care au nevoie de tine.

Iată, a încheiat Pr. Marius Cerghizan, teme de actualitate, teme surprinse în această enciclică ce se desfășoară sub ochii noștri, astăzi, care trebuie cunoscute și abordate în adevăr și cu caritate spre binele nostru, dar și spre binele aceluia care stă lângă noi”.

V.S.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut