Toți avem un american în noi

Marți, un militar de nădejde al Armatei Române a murit subit la vârsta de 35 de ani, în urma unui infarct. Ionuț avea doi băieți care au rămas acum orfani, după ce și mama lor s-a stins în urmă cu doi ani la nașterea unuia dintre copii. Dincolo de tragismul știrii, nu putem să nu constatăm că asemenea drame se petrec tot mai des. Oameni tineri, femei și bărbați, se sting din viață răpuși de boli despre care ni se tot spune că pot fi tratate dacă sunt descoperite la timp. Și asta nu e de mirare când Eurostat plasează România pe locul 3 în Uniunea Europeană la rata mortalităţii pentru boli prevenibile, și pe primul loc la rata mortalităţii pentru boli tratabile.

Există mai multe cauze care stau la baza acestei creșteri a incidenței și mortalității din cauza cancerului și bolilor cardiovasculare în România. Tensiunea arterială, indicele de masă corporală ridicat şi fumatul sunt primele trei categorii de factori de risc de natură comportamentală vinovaţi pentru mai mult de jumătate din totalul deceselor din țara noastră. Următorii trei, conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sunt alimentaţia bogată în sodiu, glicemia ridicată şi consumul de alcool, care produc un sfert dintre decese. Cu alte cuvinte, stilul de viață nesănătos.

Ce facem, însă, cei mai mulți dintre noi? Ajungem pe mâna medicilor doar după ce ne îmbolnăvim, și facem asta nu pentru că am vrea asta. Nu. O facem pentru că, din păcate, asta ne este educația în această privință. O facem pentru că „noi știm tot”, pentru că ne tratăm de pe internet. Pentru că suntem convinși că simptomele nu sunt suficient de grave pentru a ne da pe mâna doctorilor, și tragem nădejde că problemele vor trece de la sine. La asta se adaugă, neîndoielnic, și sistemul sanitar românesc precar care ne descurajează de multe ori să trecem pragul cabinetelor, și mă refer aici doar la costurile ridicate ale serviciilor medicale și la accesul limitat la acestea. Și nu fac afirmații gratuite, OMS raportând că România se situează pe ultimul loc din Europa și în ceea ce privește accesul la servicii medicale și la tehnologii medicale moderne.

Nu s-ar spune că autoritățile nu s-au implicat în ce privește prevenția unor boli, ba chiar au implementat programe de screening pentru cancer, pentru bolile inimii , dar și, timide e drept, campanii de informare și educare a populației despre importanța mersului din timp la medic. Doar că implicarea statului în acest proces de prevenție, în educarea oamenilor de a apela la medic atunci când apar primele probleme de sănătate, se lovește, ca în orice domeniu, de bani. Știți cât plătește România pentru fiecare cetățean pentru prevenirea bolilor? Opt euro. Știți de câte ori mai mult alocă Suedia, de exemplu, în acest domeniu? De 20 de ori!

Da, n-am fost educați în ce privește prevenția, statul se screme să salveze niște aparențe bifând niște programe naționale de screening, dar până la urmă tot noi suntem datori să facem ceva în acest sens. Și nu e mare lucru de făcut, și nu trebuie decât să devenim conștienți că e viața noastră în joc. Asta dacă ținem la ea și dacă ne pasă de cei dragi.

Sunt unul dintre cei care am decis să calc pragul medicilor nu atras de oferta de prevenție a statului, ci împins de la spate de un om care ține la mine. Și am făcut atâtea controale preventive și atâtea analize, încât o doamnă doctor exclama încântată ori de câte ori mă vedea: „Știu, nu sunteți bolnav, sunteți Americanul!”, aluzie la preocuparea celor de peste ocean în ce privește grija pentru sănătate. Și, n-a fost în zadar americănizarea mea, pentru că am descoperit câteva lucruri în neregulă ce se puteau transforma, în timp, în ceva grav. Și, pe nesimțite, mi-am făcut un obicei din a merge periodic la control pentru te miri ce afecțiuni medicale. Îmi permit să încurajez astfel de practici simțind deja pe pielea mea beneficiile. Să nu ne lăsăm, deci, descurajați de lipsurile sistemului medical. Nu trebuie să avem la îndemână decât un bilet de trimitere și nu avem nevoie decât de niște programări la medici. Garantat, nu te va trimite nimeni acasă fără să te consulte. Să nu așteptăm, deci, să facă statul ceva pentru noi, ci să-l forțăm noi să facă ceva. Să trezim americanul ce zace în fiecare dintre noi.

Sandu MUREȘAN