Toamna Muzicală Clujeană – 50. Concertul extraordinar de deschidere

 Un program extraordinar, deschis în tonalităţile luminoase ale Preludiului (Vorspiel-ului) la opera Maeştrii cântăreţi din Nürnberg de Richard Wagner, un dirijor în mare formă – maestrul Horia Andreescu –, dispus să sondeze culorile unui do major optimist, profunzimile, leit-motivele care rezumă, de fapt, lupta dintre vechi şi nou. Admirabil construit în crescendo marşul maeştrilor cântăreţi, precum şi motivele „Fraternităţii în Artă”, al „Idealului artistic”, al „Ardorii nerăbdătoare”, fugile bachiene şi dezvotările ritmice şi sonore cu adevărat spectaculoase, până la coda care anticipează deznodământul fericit.

Concertul nr. 1 pentru orchestră de coarde (1951) de Sigismund Toduţă, cea de a doua lucrare inclusă în programul concertului – fericită alegere! – aduce în prim plan tema iniţială, în diverse variante ritmice, cu variaţiuni ale melodiei de sorginte folclorică – de joc, de tip doinit/cântec de leagăn (parlando rubato) – ce nu ocoleşte nici citate din muzicile copiilor, pe cât de vesele, pe atât de diverse stilistic, specifice melosului popular românesc.

Remarcabilul pianist clujean Daniel Goiţi a abordat cu aplomb cea mai cunoscută lucrare a lui Rahmaninov – Concertul nr. 2 pentru pian, în do minor, op. 18 – prin revelarea arhitecturii ei interioare, a dramaturgiei inconfundabile a acesteia. După intrarea somptuoasă a pianului, realizând acele tensiuni din care decurge muzica întregii părţi întâi (Moderato), au urmat, într-o înlănţuire spectaculoasă de cadenţe de virtuozitate şi pasaje de reverie, în pur stil romantic, momente de puternică interiorizare a stărilor lirice, pregătind confesiunile din partea a doua (Adagio sostenuto). Apoi, coralul sobru, sugerând o meditaţie, a prilejuit solistului efluvii lirice de rară sensibilitate (păcat că, uneori, l-a acoperit orchestra). Partea finală a produs contrastul într-un Allegro scherzando brillant, pianistul acoperind claviatura în succesiuni de cadenţe admirabil realizate, ecourile temelor din partea întâi alcătuind jerbe sonore de mare impact. Apoteoza pasională din final a avut un efect greu de uitat.

Simfonia a III-a în Mi bemol major, op. 55, Eroica de Ludwig van Beethoven, expresie a transcendentalismului beethovenian, s-a regăsit în interpretarea nuanţată, impetuoasă, dezinvoltă, strălucitoare a Orchestrei Filarmonicii clujene. Sub bagheta maestrului Horia Andreescu, aceasta a dat proba clasei sale, atât ca ansamblu, cât şi în ceea ce priveşte intervenţiile solistice (violoncele, corn, flaut), augmentând cu forţa marii muzici: „Puterea este moralitatea omului care se distinge faţă de ceilalţi şi când spun asta mă refer şi la mine” (Beethoven).

***

Nu întâmplător, Concertul extraordinar de deschidere a celei de a 50-a ediţii a Toamnei Muzicale Clujene a purtat subtitlul In memoriam Antonin Ciolan, ştiut fiind faptul că marele şef de orchestră şi pedagog a fost cel care a pus bazele Orchestrei simfonice a Filarmonicii „Transilvania”, aceasta susţinând primul ei concert la 4 decembrie 1955, pe scena Casei Universitarilor. Omagiul a fost amplificat şi prin aceea că, în concertul din deschiderea „Toamnei” 2016, a fost interpretat acelaşi program ca acum mai bine de o jumătate de veac.

Cu această ocazie, în holul de la intrarea în sala de concerte au fost expuse trei portrete de mari dimensiuni, reprezentîndu-i pe Antonin Ciolan şi pe doi dintre discipolii săi – dirijorii Emil Simon şi Erich Bergel. Portretele sunt opera pictorului clujean Valovits Zoltan, rod al unor îndelungi întâlniri spirituale cu cei portretizaţi, cărora le redă chipul în forme clare, cu dezinvoltură şi precizie. Remarcabilă, ca întotdeauna, limpezimea şi fluenţa discursului plastic, realismul interiorizat, măiestria cu care artistul simte şi ştie să revalorizeze expresivităţi atât de diferite, dar atât de inspiratoare.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro