To Sir, with Love: Virgil Stanciu

Este nu greu, este foarte greu să cuprinzi o personalitate complexă în doar câteva rânduri sau cuvinte. Este greu deoarece faptele sunt numeroase şi reprezentative. Este greu şi pentru că din enumerări nu pot lipsi aspecte importante, relevante pentru cariera profesională. Şi activitatea profesorului Virgil Stanciu ajuns la frumoasa vârstă de 75 de ani, este una în care fiecare detaliu contează, fiecare ocupă un loc distinct, mai ales că este vorba despre o activitate care atinge mai multe paliere.
Se poate vorbi despre profesorul Virgil Stanciu, 44 de ani în învăţământul superior, 44 de ani parcurşi de la preparator la profesor, cu demnitate, toţi în cadrul aceleeaşi catedre de limba şi literatura engleză, paliere cuprinse vizând literatura şi civilizaţia engleză, literatura americană, studiile culturale irlandeze. În cei 44 de ani se includ şi calităţile de Visiting Professor la School of Slavonic and East European Studies (University of London), respectiv University of Nevada, Statele Unite. Practic, domeniile de cercetare înseamnă, folosesc verbul la prezent având o continuare firească, literatura engleză de secol XX, literatura americană în secolele XIX – XX, interferenţele culturale româno – engleze, traducere şi traductologie, drama irlandeză. Preocupări care i-au adus mai multe titulaturi, de membru al Uniunii Scritorilor din România, membru al European Association for American Studies, Auropean Society for the Study of English. Cărora li se adaugă, firesc, premiile şi distincţiile obţinute, cum sunt premiul pentru traducere la Salonul Cărţii Cluj (1998), cel al Consiliului Britanic pentru traducerea romanului britanic modern (2000), cel al Uniunii Scriitorilor Români pentru traducere (2001), plus titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii ‘Petru Maior’ din Târgu Mureş.
Prima întâlnire cu scrisul profesorului Virgil Stanciu a fost să fie odată cu lansarea volumului ‘Orientări în literatura Sudului American’, 1977. Carte de autor urmată de altele, de amintit fiind ‘A History of English Literature – From Pater to Wells (1981), ‘Engleza cu lacrimi’ (scisă împreună cu prof dr Ileana Galea; 1998), ‘Războiul gândului cu literele. Eseuri de literatură engleză şi contemporană’ (2004), ‘The Transition to Modernism in English Literature’ (2007), ‘Dicţionar de anglişti şi americanişti români’ (2008; ediţia a 2 – a anul acesta, 2016).
Sunt cărţi în care se regăsec multe dintre eseurile publicate de-a lungul timpului în publicaţii de prestigiu cum sunt ‘Tribuna’ (în marea lor majoritate), ‘România literară’, ‘Steaua’, ‘Studia’, ‘Observator cultural’, ‘Viaţa românească’, ‘Vatra’, ‘Piaţa literară’, ‘Lettre internationale’. Practic, peste o sută de articole, comentarii pertinente şi responsabile asupra unor importanţi autori (Graham Greenem David Lodge, F. Scott FitzgeraldIan McEwan, Julian Barnes, Sr William Golding, Orwell, Joseph Conrad, G. B. Shaw, Iris Murdoch, G. G. Byron, Saul Bellow, Updike şi Kurt Vonnegut, J. D. Salinger, Jose Saramago, Margaret Atwood, Shakespeare, …), importante momente (decernarea premiilor Nobel sau Booker), articole legate de personalităţi din domeniu, interviuri, cronici literare.
Mă opresc în rândurile ce urmează asupra unui capitol extrem, extrem de important, traducătorul Virgil Stanciu. Activitate începută odată cu ‘Povestiri după Shakespeare’ de Charles şi Mary Lamb, 1977. Continuată în anii ce au urmat, aproape 50 de titluri unul şi unul, ‘Aventurile lui Peregrine Pickle’ de Smollett, ‘Maşina de iubit, cea sacră şi profană’ de Iris Murdoch, ‘Schimb de dame’ de David Lodge, ‘Cartea lui Daniel’ de E. L. Doctorow, ‘Ispăşirea’ de Ian McEwan, ‘Un diamant cât Hotelul Ritz’ de F. Scott Fitzgerald, ‘Alegerea Sofiei’ de William Styron, ‘Somnul de veci’ dar şi ‘Regele în galben’ de Raymond Chandler, …). Plusul îl dau traducerile din limba română în limba engleză, între scriitorii traduşi figurând Adrian Marino, Ion Mureşan, Matei Călinescu, …
Activitatea de traducător îmi permite să mă folosesc de câteva gânduri legate de arta traducerii. Şi cel mai grăitor este cel semnat de Jose Saramago, “Scriitorii fac literatura naţională, în timp ce traducătorii fac literatura universală’. Nu departe stau gândurile semnate de Ezra Pound (‘O epocă înfloritoare pentru literatură este, pesemne, o epocă înfloritoare pentru traduceri’) sau Jorge Luis Borges (‘Traducerea este o sarcină delicată, cu precădere umilă, melancolică, un proces riguros, un exerciţiu spiritual, o formă tandră a înţelegerii, o manipulare somptuoasă a misterelor, o conştinetizare, o confruntare de ritmuri, o aventură a spiritului’). Toate valabile pentru traducătorul care este Virgil Stanciu.
Spuneam, o personalitate complexă nu poate fi, nu are cum, cuprinsă în doar câteva rânduri. Se pot scrie multe, foarte multe despre intelectualul fin şi avizat al fenomenului cultural, prezent în sălile de spectacol (operă, teatru, filarmonică, film), spiritul de la care ai mereu de învăţat. Pentru că orice discuţie se transformă în tot atâtea ferestre deschise spiritului. Un spirit avid de cunoaştere şi în prezent.
Demostene ŞOFRON