Tîrîş-grăpiş către viitoarele alegeri

ILIE CĂLIAN

Preşedintele Klaus Iohannis a avut, luni, o nouă rundă de consultări cu partidele parlamentare pe teme importante şi urgente, cum sînt cele privind alegerile locale, votul românilor din străinătate, finanţarea partidelor şi campaniilor electorale, ba chiar şi stadiul reformării Constituţiei. Însă, dacă te uiţi prin primele pagini ale principalelor ziare din Capitală, constaţi că exact această temă lipseşte, dovadă că publicaţiile (şi televiziunile) au alte “agende” decît aceste teme- pe care, de altfel, le exploataseră “la sînge” doar cu cîteva luni în urmă, în preajma alegerii preşedintelui. Mai mult, o publicaţie, cunoscută pentru fanatismul cu care l-a apărat pe Băsescu, pune la îndoială “cadrul constituţional” al consultărilor preşedintelui cu partidele parlamentare. Ba, invocă părerea unor specialişti, conform cărora Iohannis n-ar avea temei constituţional pentru aceste consultări, care ar fi fost acceptabile dacă ar fi fost invitaţi şi preşedinţii Camerelor şi liderii grupurilor parlamentare. Adică, n-ar fi suficientă prevederea alineatului (2) din articolul 80, conform căruia “Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”. Păi, dacă umblăm cu astfel de chiţibuşuri, putem invoca alineatul (1) din acelaşi articol, care spune că “preşedintele reprezintă statul român”- şi, în această situaţie, a mediat între stat şi societate, reprezentată de partidele parlamentare (care, la rîndul lor, reprezintă Parlamentul, instituţie a statului, aleasă democratic).

Problema reală pare să fie alta; o anume incertitudine la nivelul unor partide care patronează direct sau indirect anumite trusturi de presă. Pe de o parte, nu s-a încheiat “reorientarea” celor care l-au sprijinit total pe Băsescu, anturajul acestuia şi partidul acestuia, PMP. Pe de altă parte, alţii nu ştiu încă dacă “noul” PNL, girat de preşedintele Iohannis, are şanse să impună curînd “Guvernul meu”, cum spunea Iohannis însuşi, reluînd pofta de absolutism a lui Băsescu. Însă chiar aceste discuţii au indicat o anume certitudine despre evoluţia parlamentaro-guvernamentală viitoare – adică, pînă la alegerile din 2016-, cel mai bun indiciu fiind declaraţiile unor lideri politici.

Cea mai importantă declaraţie mi se pare a fi cea a lui Vasile Blaga, conform căreia “noul” PNL îşi menţine, de ochii lumii, amendamentele la legile partidelor politice, finanţării acestora şi a alegerilor locale, dar, pînă la urmă, va prefera răul cel mai mic. Mai exact, va accepta alegerea primarilor într-un singur tur de scutin şi a preşedinţilor consiliilor judeţene de către şi dintre consilierii judeţeni. De asemenea, “noul” PNL participă la ceea ce Iohannis a definit ca un consens de voinţă politică pentru a soluţiona votul Diasporei. Mai pe româneşte, după declaraţiile belicoase din noiembrie, conform cărora “noul” PNL nu aştepta decît trecerea sărbătorilor de iarnă şi a vacanţei parlamentare pentru a se instala în Palatul Victoria, acum s-a liniştit, constatînd că nu are cum să obţină majoritatea necesară pentru a “trînti” Guvernul Ponta.

O problemă îngrijorătoare este aceea a revizuirii Constituţiei. Victor Ponta, în discuţia cu Klaus Iohannis, a solicitat sprijinul preşedintelui “măcar pentru a ne clarifica”, zice Ponta, “întrucît colegii de la PNL nu au nicio poziţie în acest moment, nu au luat o decizie politică dacă mai susţin sau nu acest lucru (…) sau dacă e un proiect pe care PNL nu-l mai consideră de actualitate”. Păi, aici lucrurile erau destul de clare încă de pe vremea cînd Crin Antonescu era preşedinte al “vechiului” PNL şi, după ce se certase cu Ponta, afirma că vrea să ajungă preşedinte în limitele actualei Constituţii. Or, “noul” PNL a ajuns să-şi impună un preşedinte., în persoana lui Klaus Iohannis, şi, ca atare, nu doreşte un alt tip de preşedinte, o altă Constituţie: deocamdată speră ca, prin preşedinte, care are anumite atribuţii executive şi legislative importante, să contracareze Parlamentul şi Guvernul – pe ici, pe colo. Şi nu doar acum, ci şi după 2016, dacă tot actuala majoritate guvernamentală va desemna guvernul. Aşadar, este evident că nici “vechiul”, nici “noul” PNL n-a dorit şi nu doreşte reforma Constituţiei, nici descentralizarea, nici regionalizarea – nimic din ceea ce i-ar putea produce surprize, atîta timp cît nu are majoritarea parlamentară care să-l instaleze la guvernare, simultan cu deţinerea fotoliului de la Cotroceni.