Testament pentru Hannah

Eu, călător vremelnic prin lumea voastră plină de praf de lună şi de stele, încorsetată de panteism, venit dintr-un monism, pe cât de arogant, pe atât de inexact, îţi las ţie, Hannah:

1. Singurătatea mea din ceasurile grele când eu, orb fiind, voiam – în naivitatea mea – să-ţi arăt frumuseţile lumii;

2. Egocentrismul meu în care am închis atâţia ani dreptul de a fi liber;

3. Orgoliul care mi-a cerut să mă lepăd de orice şi oricine şi mi-a izolat sufletul de alte suflete;

4. Aroganţa dată de anii de studiu temeinic şi intens care m-a îndepărtat de frumuseţea omului simplu, făcând din mine un monstru al analizei şi sintezei;

5. Decadenţa unei lumi incapabile să se desprindă de histrionismul şi fariseismul adoraţiei faţă de banalitate şi vulgaritate;

6. Nebunia ca ultimă formă a cunoaşterii;

7. Dreptul de a vomita în loc de a huli;

8. Dreptul de a-mi lua inima în palme şi a-i asculta tânguirile frumoase şi curate;

9. Neputinţa de a înşela mireasa în noaptea nunţii;

10. Dimineţile mele, ceaiul, azima caldă, mierea din prisaca bunicului, merele roşii şi bujorii înmuguriţi în sufletele noastre rătăcite între lumi paralele;

11. Să nu porţi zăbranic. Să te înveleşti în mătase albă din fir de cocon ţesut de iele;

12. Murirea-mi, să-mi cuprinzi în palme sufletul cald pe care ţi l-am închinat de atâtea ori;

13. Dreptul de a zbura în soare;

14. Conştiinţa fatalităţii în încercarea de a-ţi accepta destinul ca formă de predestinare implacabilă şi atemporală;

15. Disperarea şi agonia ca preludiu la trecerea în lumi în care timpul nu există;

16. Regretul de a nu fi purtat în pântec toţi copiii lumii – ca supremă formă a umanităţii;

17. Şezutul pe vetrele dimineţilor aşteptând, ca o cuminţenie a pământului, să rodească plămada singurătăţii;

18. Dreptul de a-ţi creşte aripi şi de a zbura noaptea pe lună plină;

19. Înţelepciunea de a nu deveni înţeleaptă, pentru că existenţa unui înţelept este sterilă şi goală;

20. Viaţa mea – de după trecerea în nefiinţă – pe care să o trăieşti, alături de viaţa ta.

Longin Popescu a debutat editorial la Editura Ecou Transilvan cu volumul de versuri şi proză intitulat ,,Petale amare” (2016), care conţine printre pagini şi câteva picturi minunate ale scriitorului, iar la nici un an după debut ne surprinde cu o nouă carte, de această dată proză, ,,Hannah” un roman intim, cu totul aparte. În acest roman, pictorul şi scriitorul Longin Popescu ne oferă nouă, celor ce iubim acest gen de literatură, o poveste de dragoste prin care ne stârneşte emoţii intense, purtându-ne printr-o multitudine de stări, vorbind despre simţămintele umane la cel mai înalt nivel, aducându-ne arome dulci şi amare, ca valurile vieţii, pe rânduri de proză.

Totodată, autorul vorbeşte şi despre nostalgia timpului care trece imperturbabil, oricât ne-am împotrivi noi, oamenii, mici pioni ai soartei, şi despre boala incurabilă care, din păcate, nu stă sub semnul schimbării de către noi, muritorii. Având o sensibilitate aparte, scriitorul ne îndeamnă la o meditaţie profundă asupra vieţii, naturii, rădăcinilor, bucuriilor şi a neîmplinirilor trăite de-a lungul anilor. Personajele principale ale acestui roman sunt Hannah şi Andrei, un cuplu căruia soarta pare a i se împotrivi cu fiecare dorinţă, cu cât mai arzătoare, cu atât mai interzisă; autorul a ştiut foarte bine să ne facă să trăim cu intensitate fiecare moment şi să adune între copertele cărţii o poveste frumoasă despre resemnare şi iubire, un sentiment nobil de care avem atâta nevoie, ţinându-ne cu respiraţia tăiată în aşteptarea unui deznodământ – fericit, speră cititorul – al acestei poveşti care cuprinde două lumi aparent diferite. Finalul romanului este neaşteptat, pentru că dragostea lui Andrei găseşte poarta spre veşnicie şi spre o stranie împlinire.

După citirea acestui roman mi-am dat seama că sufletul unui bărbat te poate surprinde, că un bărbat real poate iubi sincer şi nebunesc şi poate deveni voit sclavul emoţional al femeii iubite, indiferent cât de dificilă sau chiar fără şansă poate să pară uneori dragostea. Important este însă să nu avem prejudecăţi şi să ne pese numai de fiinţa pe care o iubim cu adevărat, să ştim să o preţuim, să trecem de orice obstacole şi să le învingem pentru fericirea sufletului-pereche, să-i oferim mângâiere şi fidelitate veşnică.

Dorindu-i mult succes în plan literar şi un sincer La mulţi ani!, recomand cu mare căldură acest roman tuturor cititorilor cărora le plac poveştile de dragoste obişnuite sau mai puţin obişnuite. Ce poate fi mai frumos, într-o seară de iarnă, decât să citeşti o carte de dragoste, să bei un ceai aromat şi fierbinte – în timp ce leneveşti, ca un boem, pe canapea…?

Nadia Fărcaş

Lansarea romanului HANNAH şi vernisajul expoziţiei de pictură ROŞU ŞI NEGRU – ambele purtând semnătura lui Longin Popescu – vor avea loc astăzi, 14 decembrie 2016, începând cu ora 18, la Centrul de Cultură Urbană Casino din Parcul Central Cluj-Napoca. Prezintă: Rodica Scutaru Milaş, prof. Felicia Schlezak, Cornel Udrea, Hanna Bota, Rodica Mureşan.